De fiecare data cand privirea mi se loveste de o domnisoara ce se doreste intruchiparea perfectiunii feminine, cu urechi sublim arcuite din care atarna cercei grei din argint si pietre lucitoare, cu parul perfect indreptat cu placa mangaindu-i spatele in suvite perfect conturate si date cu fixativ ce rezista perfect toata ziua,
De fiecare data cand vad o astfel de domnisoara, cu botinele-i lustruite inconjurandu-i gleznele subtiri si pantalonii infasurandu-i coapsele curbate, cu paltonul in mici carouri cumparat din magazinul ala de fite cu haine mereu la moda, cu geanta din piele balansandu-i-se pe mana cu unghii lungi si perfecte, proaspat ingrijite la manichiura,
De fiecare data cand ii vad fata perfect acoperita cu o gama intreaga de fond de ten-pudra translucida-fard in culoarea piersicii, genele innegrite de doua straturi de rimel scump, cu periuta ce acopera perfect si ofera cu 80% mai mult volum, pleoapele incarcate de pulberi sidefate si buzele lucitoare,
De fiecare data, zic, simt un impuls aproape de nestavilit sa o insfac de-un brat, s-o tarai pe strazi pana acasa, s-o dezbrac si s-o bag sub dusul fierbinte, sa-i frec cu inversunare fiecare centimentru de piele pana cand nu va mai fi acoperita de nici un graunte de vopsea, sa iau apoi foarfeca si aparatul de ras si sa-i dau la iveala teasta rotunda si neteda, ca de bebelus.
As impinge-o apoi in fata oglinzii si-as intreba-o: Acum cine esti?
dar tu, tu cine-ai fi atunci? si, deci, cine esti acum, gandindu-te la atunci.
nu stiu cine ar fi ea, sau tu, dar asta e literatura, si inca literatura de cea mai buna calitate.
coulnd’t have said it better myself, desi daca as fi facut-o probabil ca as fi fost considerat un barbar, fata fiind, este cumva permis tacit, e acceptabil.