Imi intind palma pe foaia alba si-mi rasfir degetele pana cand tendoanele incep sa ma doara; cabluri a caror functionare nu o cunosc, dar o stapanesc.
Imi privesc venele albastrii si unghiile date cu lac de parca acum le-as descoperi prima data.
Mana asta mi-e atat de straina, un animal ciudat care ma asculta docil, asteptand clipa razvratirii. O ridic si-o duc la buze, pipaindu-i conturul cu limba.
Un text mazgalit cu pix portocaliu pe o foaie de caiet. Naiba mai stie ce voiam sa spun, asta in cazul in care chiar exista o ratiune ultima a textului si nu doar aberare humanum est.
Ganduri pe care le pierd, idei pe care le ratacesc si care zac uitate intr-un colt prafuit. Stiati ca o punga de plastic se degradeaza natural in 300 de ani? Ei bine, gandurile mele au un termen de garantie mult mai scazut. Daca nu le folosesc cat sunt fierbinti si proaspat scoase din cuptor, in doua zile incep sa puta si nu mai am ce face cu ele. Eventual le scot la aer, sa-i inmiresmeze si pe altii. Pofta buna!
multumim!
păi scoate gândurile mai repede…
şi fii-mea se uită ciudat la mâinile ei, da’ ea mâine face 5 luni