- Sunt cu nodu-n gat de cateva zile…
- Ar putea fi un presentiment… sau o porcarie freudiana…
Nici una din variante nu ma bucura. Prefer sa nu ma gandesc de ce. Nici fumul nu mai intra. Fizicul legat de psihic sau invers? Oul sau gaina? Why did the chicken cross the road?
S-apoi hai sa scriem doar ca sa fie scris. Doar pentru c-a trecut prea mult timp. Doar pentru ca altfel imi ies din mana, daca n-am facut-o deja. Doar pentru ca ma gandeam la o insemnare numita “it’s obvious I don’t belong” si la faptul ca nu i-as putea da “publish”, asta daca mi-as gasi curajul s-o scriu.
Mai am un draft ratacit pe undeva, de care mi-e teama. Teama sa-l duc la bun-sfarsit. Il mai las sa cloceasca. Ce aman? Inevitabilul, desigur. Arta de a trage de timp, cu singurul scop de a ma duce singura cu zaharelul.
Maine dimineata, daca tensiunea va cobori in limite normale si mainile n-or sa-mi mai tremure, o sa pun totul pe seama dezechilibrului substantelor din sange. Alta forma de lasitate.
Sa mergi fara sa stii de unde-ai pornit si unde-o sa ajungi. O fi si asta important, intr-un fel.
Ia uite, frate, inca o insemnare din aia cu iz pronuntat de “emo” si de “vai, ce grea e viata, nu stiu de unde s-o apuc”. Acum nu sunt in stare de altceva. Asta e. Inghit in sec, poate se duce nodu’.
We’ve all been there… O sa se duca si nodu asta, trebuie doar sa-ti gasesti un punct in care sa te ancorezi, stii tu, punctul cu care se poate rasturna lumea. And keep writing!!!
dada, o sa treaca, mai is si alte noduri pe ata asta, ce crezi tu?
>:D<