Ca, in loc sa lucrez cu spor si sa nu imi ramana timp sa ma gandesc la orice altceva, sa ma caut de boli pe net si sa-mi pun singura diagnostice, nu-i de mirare ca acuma m-au apucat panicile si tremuraturile si-apoi adio concentrare.
Concluzia e ca sufar de borderline personality disorder. Si-apoi cum nu, cand ma regasesc 100% in afirmatii de genul:
“Individuals with BPD tend to experience frequent, strong and long-lasting states of aversive tension, often triggered by perceived rejection, being alone, or perceived failure. Individuals with BPD may show lability (changeability) between anger and anxiety or between depression and anxiety and temperamental sensitivity to emotive stimuli.
Individuals with BPD can be very sensitive to the way others treat them, reacting strongly to perceived criticism or hurtfulness. Their feelings about others often shift from positive to negative, generally after a disappointment or perceived threat of losing someone. Self-image can also change rapidly from extremely positive to extremely negative.
Attachment studies suggest individuals with BPD, while being high in intimacy- or novelty-seeking, can be hyper-alert to signs of rejection or not being valued and tend towards insecure, avoidant or ambivalent or fearfully preoccupied patterns in relationships. They tend to view the world generally as dangerous and malevolent, and themselves as powerless, vulnerable, unacceptable and unsure in self-identity.”
Yeah mama!! Cred ca aceste concluzii au fost trase pe baza observarii mele permanente si secrete de catre un grup de oameni de stiinta dotati cu camere de supraveghere minuscule si cu microfoane de inalta fidelitate (?!).
Oare de-asta sunt atat de pasionata de Marilyn? Pentru ca si ea ar fi avut acelasi tip de personalitate si, cumva, ma regasesc intr-un om care s-a sinucis acum aproape 46 de ani?
Nu conteaza, sa bem in cinstea acestei descoperiri!
te bat, zau
sa nu negam evidentele…
pai daca te batem inseamna ca luam nota de “evidente” si facem cate ceva in directia asta, nu?
Eu nu cred in educatia facuta cu mijloace fizice.
eu cred ca am MPD din liceu.Apoi mi’a zis un tip de psihologie ca s’ar putea sa fiu skizo, dar in sensul bun, kerouac style
apoi m’am apucat sa ma uit la seriale with medical shit si acum cred ca am 1000 de boli si tzin mortzish sa imi fac analize.
dar macar recunosc ca’s paranoica, agorafoba si depresiva =))
deci… cât e halatu’?
ai grijă, acum o să-ţi ajungă lumea pe blog gugălind “mâncat în fund”
@ametitul: Hait, la asta nu m-am gandit! Sa vezi abundenta de cititori cu diverse astfel de probleme.
uai, asta e foarte grav. mi s-au dilatat pupilele de la atata regasire in acest mic text
pai si ce daca? se poate trai si asa, cat se poate.
Nu-i nimic, I am bipolar. Aduc si eu halatu’! In plus, am acute social anxiety si manic depression. Si un touch of OCD. =D
Ah, m-am mai linistit, se pare ca blogosfera-i plina de nebuni, deci nu fac nota discordanta
Ba ma incearca chiar un vag sentiment de integrare (dar nu in absolut).
@did: Bineinteles, se poate trai in multe feluri si cu multe bube in (sau pe) cap. Problema-i cum traiesti…
e bine ca te-ai linistit ca nu esti singura…eu am aflat de la un psihiatru..pana atunci nici nu stiam de existenta bpd…si gandeste-te ca sunt f multi care nu se duc la un psiholog/psihiatru si traiesc cu bpd fara sa stie..asa ca noi sa fim sanatoase dar mai ales linistite :>