Poate pentru ca in seara dinainte citisem asta:
“Intre 15 si 30 de ani lasi totul in seama maestrului. De la 30 la 40 de ani incepi sa te descoperi. Intre 40 si 50 de ani te desparti de maestru si-ti faci propriul nume. Intre 50 si 60 de ani te intorci la maestru. La 70 de ani devii un adevarat maestru.”
Poate pentru ca in ultima vreme visele mele sunt ori o prelungire simpla si directa a preocuparilor de peste zi, ori, dupa cum zicea si taica Freud, “calea regala de acces la inconstient”, dar intr-un mod atat de transparent si de usor de interpretat incat mi se face si jena. Macar de-ar fi mai pline de simboluri absconse, mai suprarealiste, mai bunuel-iene, mai demne de povestit.
La patru si jumatate dimineata, pasarile incep sa cante, iar in casa miroase teribil a ploaie si a polen.
M-am trezit brusc, cu mintea inca plina de atingerile intamplatoare, pe jumatate cautate, pe jumatate evitate.
- Stii ce, ce-ar fi sa mergem pana la capat? Fa sex cu mine – ti-o propun doar spre binele tau. O sa vezi cate lucruri o sa-ntelegi dup-aia, cat de mult o sa te-ajute.
Dar eu nu vreau sa mai inteleg nimic.
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
Caută și vei găsi
Blogroll
Fuse și se duse
flickr
Comentezi?!