“What happens to me when I’m provoked is that I get tongue-tied. My mind goes blank. Then I spend all night tossing and turning trying to think of what I should have said.”
Azi-dimineata, balanganindu-ma pe picioare de nesomn, patrund in metrou cu o fata imobila si incerc sa ocup un loc in fata usii pe care voi cobori. Metroul, aceasta incarnare moderna a iadului (cred ca marile de pucioasa si limbile de foc nu m-ar putea face sa nadusesc pe cat reuseste aceasta conserva pe sine), este plin, la orele matinale ale zilei, de oameni care se indreapta spre serviciu si sunt la fel de putin incantati ca si mine.
Drept dovada, incercand eu sa-mi dau seama din ce punct ar fi cel mai potrivit sa ma agat de bara, astfel incat sa nu navalesc pe cei din jur la vreo frana prea brusca, ma trezesc cu o palma peste mana, cum ar fi trebuit sa pateasca Ionel Popescu pe cand scormonea in cheseaua cu dulceata.
Ma uit mirata peste poate la cucoana de langa mine, semnificativ mai mica in inaltime si mai mare in varsta decat mine. Cucoana atat asteapta, ca si porneste un tir de imprecatii, din care nu am reusit sa pricep decat vag faptul ca am avut nesimtirea sa incerc sa ma tin de bara de care era ea deja priponita. Si, mai ales, eram vinovata ca dansa nu a fost cadorisita de divinitate cu o inaltime mai mare de 1,55 m, drept urmare voiam sa ma tin “peste capul ei”. Inadmisibil.
Am ramas masca, strangand romanul in mana. Nu am avut inspiratia de a o mangaia putin cu dansul pe crestet, asa cum imi imaginez adesea ca fac.
In minte mi-a venit doar atat: “Ce-ai, cucuoana, te-ai trezit cu curul in sus?”
Si, in timp ce dumneai continua, m-am gandit (tot eu!) ca as fi prea nepoliticoasa sa o intreb asa ceva, prin urmare am reformulat: “Ce-aveti, ati visat urat azi-noapte?”
Mai bine taceam, caci cucoana a continuat in aceeasi maniera, pe cand eu ma straduiam deja sa-mi inghit nodul din gat si sa ma conving sa rezist ne-smiorcaita pana la urmatoarea statie.
Si cand ma gandesc cat de usor mi-e sa tun si sa fulger in gandul meu impotriva tuturor si cat de greu (si de rar) imi ies cuvintele pe gura cand ar fi cazul sa zic ceva in apararea mea si impotriva nesimtirii altora, parca-mi vine sa-mi trag singura palme, fara sa mai astept aportul calatorilor binevoitori.
In cinstea acestui eveniment, azi, cand voi pleca de la birou, ma voi duce direct sa achizitionez filmul din care am extras citatul de mai sus. Si pe care, vad acum cu groaza, l-am mai folosit o data, acum aproape 2 ani (am totusi o scuza).
” On the other hand, I must warny ou that when you finally have the pleasure of saying the thing you mean to say at the moment you mean to say it, remorse inevitably follows.”
Astept atunci sa am ocazia de a zice “I was able, for the first time in my life, to say the exact thing I wanted to say it. And of course, afterwards, I felt terrible. Just as you said I would.”
da. poate omii ar trebui sa aleaga o saptamana a zisului tot. efectiv sa ne urlam pe strada unii altora tot.
“Fly like a Butterfly, Sting like a Bee “
Mie mi s-a intamplat ceva foarte haios (pe undeva) in metrou.
)
Mergand cu metroul de la tineretului la universitate, la unirii, fiind foarte aproape de usa am coborat ca sa las ceilalti calatori sa iasa. Cand am incercat sa intru inapoi, de fapt abia pasisem in interiorul trenului am simtit cum din spate, 2 maini ma imbratisaza, si apoi incearca sa ma traga afara din tren. Din fericire pentru mine respectiva nu a reusit sa ma traga afara si sa urce ea in locul meu (desi nu sunt prea solid). Si era o fata probabil pe la vreo 16 ani si cred ca 1,60 metri. Cand m-am intors a plecat repede…
De mine s-a luat una ca am pufnit in ras ca ea canta, vezi doamne ii insultam calitatile vocale. Eu radeam doar de faptul ca se trezeste ea desteapta sa cante ziua-n amiaza mare-n autobuz. Apoi, jignita la culme de spranceana mea care se-ndrepta spre cer, m-a si masurat din cap pana-n picioare, zicandu-mi ca in locul meu ea n-ar mai iesi din casa. La 60 de ani, cu riduri pe fatza, si mirosind a transpiratie imbranzita.
Si da, la dracu`, transpir ca o vaca in perioada de rut la metrou, scuzati exprimarea.
lasa, ca nu peste mult timp ai sa fii si tu asa…stii care e problema acestor femei? nu au mai practicat de multisor niste activitati…si in momentul in care ies in strada si vad ca lumea nu e ca ele se simt prost si…atinse (pacat ca nu cum ar trebui…)
sper doar ca nu ai sa ajungi chiar in halul asta
mi-e sila de baietasii astia care cred ca 95% din femeile de pe strada se comporta cum se comporta pentru ca sunt nefutute
mie mi’e mila de fetitele astea care se includ singure, din pacate, in categoria celor 95%…care la drept vorbind, sincer, nu cred ca atinge cote atat de inalte, din fericire. Ar fi prea mare pacat sa fiti atat de multe.
Daa sigur, o spui de parca voi puteti fute constant si nestingheriti toata viata, si sunteti foarte calmi din cauza asta. Un futai bun nu-ti plateste chiria si nici nu-ti trece examenele la facultate, nu-ti imbunatateste relatiile familiale si nu te scapa de frustrati, nu-i asa ? Ia uite, dragule, parca nici nu ti se mai scoala cand auzi de toate astea.
Hey, children, why so serious?
mda…ma bucur ca tu oompa intelegi totusi ca ce am spus nu se adresa cuiva direct…iar cine se scandalizeaza nu da dovada decat de o gandire imatura si ingusta…:D
ma bucur ca macar cu tine pot vorbi, fiind convins de asta inca de la inceput, altfel nici nu incepeam dialogul. am inchis acest subiect. ce frumos e afara, nu? pacat ca e cam cald
Da, da, cred ca de la caldura se trage si inflamarea sensibilitatilor si incingerea neuronilor, mult mai greu de stapanit la asemenea temperaturi inalte
Eu zic sa ne racorim cu totii la o bere si-o tigara (cea din urma e optionala).
pai…? hai la o bere…fac cinste