not a fine year for science

Cineva ma uraste. Tare de tot. Si si-a cumparat o papusa voodoo pe care a lipit chipul meu. In fiecare seara, dupa ce-si bea ceaiul, scoate papusa din sertarul biroului din lemn de nuc si infige in ea ace lungi, cu gamalie neagra.
Altfel nu-mi explic cum nu doar ca toate planurile mele au ajuns ghemotoc la gunoi, ci si lucrurile care functionau refuza sa ma mai slujeasca si pornesc catre zari mai bune.
Astfel, s-au dus pe apa Sambetei (drumul spre zarile mai sus-mentionate):
- concertul Radiohead de la Paris
- Amsterdam (da, fara mine haladuind pe strazi, acest oras este pierdut, nu ma intereseaza)
- Atena
- concertul Coldplay din Budapesta (imaginati-va ca nu exista niciun zbor low-cost intre cele doua capitale, ci doar din Targu-Mures si, adunate, 32 de ore petrecute in tren nu-mi surad deloc)
- iPod-ul (cunoasteti povestea)
- adaptorul de wireless, deci trebuie sa ma bat pentru o farama de net. Laptopul e folosit momentan doar pe post de suport de pahare.
- bambusul pe care l-a batut vantul (doar pare ciudat, e din cauza exprimarii mele deficitare) si a sucombat in urma intalnirii bruste cu podeaua
- cel mai grav, hard-ul extern pe care era toata muzica adunata cu truda in ultimii 8 ani. Noule iPod, poti sa te duci dracului, n-am cu ce te hrani. Plansul nu ajuta la recuperarea datelor.
Cand tocmai ma gandeam ca, in spiritul tuturor acestor evenimente, urmeaza in mod logic sa ma calce masina si sa ajung la spital, am fost la un pas de a ma lasa storcosita de o ambulanta, pe trecerea de pietoni. Partea buna era ca nu ar fi trebuit sa astept dupa una ca sa fiu resuscitata. Partea proasta e ca probabil m-ar fi inghesuit peste cel care se afla deja in ea. Sunt inspaimantator de vizionara. Daca ma concentrez putin, o sa imi dau seama ce alte 5 nenorociri ma mai asteapta in aceasta saptamana.

Ma duc sa mor putin.