dailycrap

Stiam ce gandesti.

La fel de clar de parca as fi citit intr-un jurnal gasit intr-un fund de sertar.
La fel de clar de parca filmul la care ma uitam pana atunci, incercand sa-mi imaginez ce spun de fapt personajele vorbitoare ale unei limbi straine (norvegiana, poate), ar fi avut brusc subtitrare. Si replicile pe care le rosteau erau cu totul altele decat cele inchipuite de mine.
Stiam ce gandesti si era cumplit. Ma uitam la tine cu ochii mariti de groaza si preferam in continuare sa cred ca nu am dreptate. Ca faci asta si cealalta pentru ca asa simti, fara vreo justificare ascunsa si absurda de indata ce-o pui in cuvinte.
Si ti-am pus in minte ganduri care nu erau ale tale, pentru ca cele pe care le aveai nu erau si cele pe care voiam sa le-aud.
Pana cand am fost dezbracata in fata ta, goala de haine din fir de bumbac si haine din fir de angoasa, implantate in piele ca un chilot din supraelastic, topit intr-o arsura de gradul 3.
Atunci nu mi-a mai fost de folos ca-ti auzeam gandurile de parca as fi ascultat un comentariu din off. Nu-mi era de folos pentru ca iti citeam deja in ochi tot ce-as fi vrut si, mai ales, ce n-as fi vrut sa stiu.
Nu voi mai face de 2 ori aceeasi greseala, mi-am zis, infasurandu-ma strans in toate valurile pe care le lepadasem.

Si m-am trezit, intrebandu-ma daca in realitate as avea intelepciunea de a refuza un asemenea dar, cu mult mai teribil decat cel de a nega evidentele, primit la botez si pe care ma straduiesc de atunci in zadar sa-l returnez.
Nimeni nu mai stie cum se numeste magazinul de la care a fost cumparat si cum as putea ajunge la el. Si oricum am pierdut demult chitanta.