Oficial e toamna. Astept sa fie si neoficial, dar crud si palpabil. Cu ceata, cu frunze fosnitoare sub talpi, cu crengi care se dezgolesc treptat, ca o femeie dandu-si jos ciorapii din nylon.
Vara ma omoara. Caldura imi exacerbeaza mizantropia si ma face asexuata. Imi vine sa zac toata ziua intinsa pe podea, mutandu-ma doar din cand in cand mai la stanga sau mai la dreapta, dupa ce-am incins dalele de sub mine. Si as vrea ca tigarile sa tina de foame macar putin, ca sa nu mai fiu nevoita sa deschid gura decat ca sa cuprind cilindrul otravitor intre buze.
Cuvinte de copil nascut iarna, printre nameti, ninsori si nori compacti si suparaciosi.
Contrar majoritatii, soarele ma deprima. Soarele zilnic, care ma izbeste in moalele capului, imi inroseste nasul si ma face sa-mi tarai picioarele pe asfalt, nu cel strecurat de gene si fire de iarba.
Vreau sa ploua, sa ma stropesc calcand din greseala intr-o balta adanca pana mai sus de glezne (interesant mod de a masura toate lucrurile din jur in functie de propria corporalitate), sa nu mai car umbrela degeaba, sperand sa provoc fenomene meteo.
Ah, toamna se fac cele mai frumoase lucruri si se gandesc cele mai triste si adevarate ganduri. Unde-i tara cu toamna vesnica pentru care iti trebuie o viza speciala, de la o tanti care are in brate un buchet mare de crizanteme?
Toamna e pentru cafenele, pentru despartiri, pentru doruri pe care ti-e frica sa le pui in cuvinte, pentru creioane colorate, pentru agende goale care te-asteapta sa le imbraci, pentru pisici batrane, pentru strazi parasite si, mai ales, pentru mine.
De ani buni, sarbatoresc ascultand Alifantis cu al sau Nichita pana seara tarziu. Asa ca acum va las, amintindu-mi de anul trecut.
mm ce frumos, pentru 1 septembrie! euce sa mai zic, copil nascut in octombrie
astept prima ploaie, sa ploua neincetat 3 zile si sa nu se vada decat un imens gri..
Toamna imi aminteste de primul an de facultate. De fapt de primele saptamani de facultate cand tot Bucurestiul imi era necunoscut si descopeream pe rand: Universitatea, Cismigiu, Parcul de la Eroilor la 8 dimineata, Gradina Botanica, anticariatele…. Abia mai tarziu am vazut aurolacii, oamenii grabiti uitati de zambet, masini, mitinguri, mineriade, blocuri gri si mai ales praful de care nu scapi niciunde…
Despre o toamna putin mai tarzie Arghezi a zis:
“Cade frunza de pe nuci
Talpi croite de papuci”
Toamna blanda este frumoasa!
Eu sunt nascut pe 20 ianuarie asa ca prefer ninsoarea in locul ploii. Cand ploua se face mult prea multa mizerie si noroi, mai ales in Bucuresti, si nu e prea frumos. Nu ca atunci cand ninge nu s-ar face, dar macar ai cateva ore, pana vin oamenii cu plugurile, cand vezi totul alb si frumos, mai ales daca a nins foarte mult. Dar sigur impartasesc antipatia fata de soare si caldura. N-am inteles niciodata cum pot sa stea oamenii la plaja sa-i bata soarele in cap si sa devina fripturi
Frumos.
.
Scrii tare frumos. Imi place.Si numele post-ului mi-a amintit de Nichita Stanescu, poetul meu preferat. ‘Emotie de toamne’ e, intr-adevar, o poezie foarte frumoasa
Eu m-am nascut in martie. Prefer primavara. Dar nici eu nu suport soarele. Ma indispune. Plus ca nu poti iesi din casa numai la anumite ore. Caldura te loveste din plin.
Sper sa ai o zi frumoasa.
Daca vrei si ai timp, poti sa-mi vizitezi blog-ul, sa-mi spui ce parere ai.
@Teo: Ma bucur ca-ti place, te mai astept pe aici atunci
Nu-s nici pe departe atat de “experta” intr-ale blogurilor si nu-mi place sa-mi dau cu parerea, in general, cand nici pe-al meu nu-l cuprind foarte bine. Pot zice doar atat: continua sa scrii.