Doamnelor si domnilor,
Putina atentie, va rog.
Imi sterg cu dosul palmei spumele de pe buze si incerc sa fiu intr-atat de calma incat sa nu par o profesoara isterica ce va altoieste cu linia peste cap. Perplexitatea ce va va lovi dupa randurile care urmeaza e suficienta.
Am facut mari eforturi de a ignora aceasta problema, insa este mult prea raspandita ca sa mai incapa sub pres. Dupa ce m-am lovit de ea si prin ziare, reviste sau carti (sacrilegiul suprem), a venit momentul sa stabilesc adevarul, o data pentru totdeauna.
Astfel, in limba romana exista (printre altele) doua verbe:
1. a vrea
2. a voi.
Aceste doua verbe sunt sinonime. E clar pana acum? Georgica, tu, acolo, in spate, ai auzit?
Acum notati:
Imperfectul pentru verbul “a vrea” se formeaza astfel: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreati, ei vreau.
Imperfectul pentru verbul “a voi” este: eu voiam, tu voiai, el/ea voia, noi voiam, voi voiati, ei voiau.
Nu exista “a vroi” si astfel, intr-un mod logic, dar care scapa multora, exprimarile de tipul “eu vroiam/tu vroiai/el vroia” sunt o struta-camila care ar trebui impuscata, gazata, taiata in bucati si aruncata la gunoi.
Va multumesc.
domnişoara profesoarăăăă… vroia şi Bulă să zică ceva… că înainte să vroim noi să plecăm, ar fi vroit el să plece… hahahaha… scuze … nu m-am putut abţine
Suntem de aceeaşi parte a baricadei. Eu am dat click pe postul ăsta în feed-reader după ce i-am văzut titlul, gândindu-mă “ce dracu? Şi tu?!! Da, e clar, se apropie sfârşitul lumii…”
Asa e corect gramatical, ce-i drept. Dar, pe de alta parte, daca acest termen este folosit de foarte multa lume, nu ar trebui adoptat? Pana la urma cred ca asa evolueaza limba (ma rog, in acest caz nu stiu daca este vorba de o evolutie sau o involutie, dar cred ca ati inteles ideea).
@vlaicu: Eu nu sunt de parerea (impartasita de tine si de altii) cum ca, daca o greseala e repetata suficient de des, ar trebui sa devina norma.
In aceeasi ordine de idei, ar trebui atunci interzis sa se foloseasca “pe care”, ca majoritatea spune oricum doar “care” si asa e mai scurt si mai eficient.
Sunt(em) de moda veche, ce sa-i faci.
Pe vremea mea…
pai numai unele greseli repetate destul de des ar trebui sa devina norme. ”a vrea” sa nu se conjuge cum ai scris acolo (e prima data cand vad conjugarea asta, iata ca si ce ar vorbi marean poate fi uneori oficial – gramatical corect), dar ”pe care” sa ramana, pe riscul celor care nu stiu sa-l foloseasca. simplu, nu?
dar eu oricum ar trebui sa tin cu ”voiam” nu cu ”vroiam”, din motive logopedice.
Si cine ar decide care greseli devin norma si care nu?
Sau e dupa experienta proprie: ce stiu sa ramana asa, ce nu stiu – sa se dea o lege, sa se revizuiasca, sa se transforme, astfel incat toti sa vorbeasca asa, ca mine?
Stiu ca pentru “a vrea” nu prea se foloseste forma de imperfect si se prefera de obicei cea de la “a voi”, dar crede-ma ca nu e deloc logic sa se spune “vroiam”. De unde R-ul in plus?
Altii ar putea sa argumenteze ca e mai simplu sa se taie “pe”-ul ala si gata. Sau sa nu se mai foloseasca liniuta in cazuri ca “v-ati”, “sa-ti” etc, iar “a fi” sa se scrie la toate timpurile si conjugarile cu un singur “i”.
Nimic nu-i simplu cu gramaticile astea
se decide in functie de faptul ca aia care gresesc cu ”vroiam” sunt in general cu pedigree (entelectual) mai bun decat cei care gresesc la ”pe care” , la cratime si ”i”-uri
This is an endless debate, it seems.
punct.