M-a pus dracu’ (unde dracu’ = Moutona, dar ea inca nu stie) sa ascult Famous Blue Raincoat cand sunt la birou si ploua afara si eu am ochii mici-mici, mai mici decat de obicei si plini de fum (la propriu si la figurat).
Brusc as vrea sa fiu oricine (sau chiar orice) altcineva in afara de mine. Asta e o declaratie foarte trista, la care unii ar pufni superior si si-ar arunca peste umar, cu un gest scurt, esarfa in dungi. Dupa care mi-ar intoarce spatele, ceea ce nu m-ar face decat sa vreau si mai mult acelasi lucru.
Nu pot sa inteleg cum de exista oameni (ei sunt, asta e o certitudine) care devin aproape instantaneu o piesa dintr-un puzzle, fara de care nimic nu se incheaga. Piesa mea nu se potriveste niciunde, tot incerc sa-i pilesc colturile, sa mai tai de pe ici, pe colo, poate-poate se muleaza si ea pe undeva, dar nimic. Bucatelele taiate sunt din ce in ce mai multe, ea se face din ce in ce mai mica, pana ajunge cat un confetti pe care il maturi cu mana de pe masa si-l arunci la gunoi.
Azi sunt o bucata de vata folosita.
Azi sunt un cercel fara toarta aruncat intr-un colt si care, oricum, n-a facut parte niciodata din perechea preferata.
Nici macar nu vreau atat de multe, dar vreau cele mai grele lucruri.
M-am saturat sa ma trezesc in fiecare dimineata si sa fiu acelasi om. De ce nu pot (macar) maine sa fac schimb cu cineva? Sa-ncalt alti pantofi, sa pieptan alt par, sa zambesc alt zambet si sa dorm alt somn?
Cu sinceritate,
acelasi eu
imi aduc aminte de o faza din cioran, el spunea ca daca l-ai intreba pe cel mai imbecil om, in ultima instanta nici asta n-ar vrea sa fie altcineva. tot noi vrem sa fim.
tu esti bine, ce esti tu. mie-mi place de tine, nu ti-as pune alta minte si nici alt nas daca as avea puterea sa te remodelez. esti un tu fain. situatiile nu-s faine, contextul, etc. adica nah, nu corpul s-a sucit in jurul gleznei, nu el trebuie ghipsat. doar glezna.
probabil la comentariu asta o sa pufnesti tu superior
) dar nu m-am putut abtine. stii cand eram mica si faceam puzzle tocmai piesele pe care le puneam la sfarsit erau cele mai importante. si intr-adevar, era cel mai greu sa le gasesc locul. erau piesele de rezistenta, si atat. n-avea grija ca nu ramai in plus. tine doar ochii deschisi si ai incredere.
nah, sterge daca e prea patetic, chiar asa mi-a venit sa-ti spun. hug mare.
of, of ce bataitza meriti tu citeodata
Draga mea, eu doar te citesc (deci nu te-am cunoscut) si cred ca nu are rost sa crezi asta despre tine
esti doar piesa cea mai greu de asezat, si asta te face cu-atat mai speciala