Luni e programata ziua de sila generalizata. In acest scop, sa incepem cu sirul plangerilor adunate pe parcursul saptamanii trecute:
- la Ikea se importa “mobila si decoratiuni”, dar se altoiesc cu nesimtirea specifica locului. Mega oferta speciala la raft, la casa platesti pretul de catalog, cine te-a pus sa si crezi in minuni. Tot tu esti de vina ca nu te-ai “tiganit” pentru banii dati in plus. Sictir!
- “Egalitate, dar nu pentru catei!” Asa striga de zor sefii cei mari, pe care abia i-am vazut la fata de cateva ori. Minciuni sfruntate in fata carora, din nou, ti-e scarba sa deschizi gura. Ce rost mai are? Ma mir cum de unii au tupeul de a turna asemenea gogosi umflate cu pompa, baga-mi-as mirarea in sertar, ca n-am ce face cu ea. Bunul-simt nu-ti aduce nimic in viata, se pare. Cine naiba m-a construit asa, ca prost s-a gandit.
Bine ca am invatat si-am si dat examene la materii numite “psihologie organizationala” sau “psihologia resurselor umane”, cand cei care au inscris pe cartea de vizita titluri ca “manager”, “director”, “CEO” nici macar n-au auzit de o notiune simpla numita “satisfactia angajatului” si ce minuni poate face ea. Sictir si voua!
- un film cu care mi-am pierdut o jumatate de ora din viata acum vreo luna (normal e sa-mi aduc abia azi aminte): “Ingerul necesar”, cu (aproape) cele mai proaste cronici pe care le-am citit vreodata. Nici nu stiu de ce i-am dat o sansa, parca in ciuda. Bumerangul se intoarce, de-asta-i facut. Oribil de artificios, ti se facea gura punga privindu-l. Mi-ar fi rusine sa ies din casa dupa ce-am semnat regia la un asemenea tort de carton presat. Mai ales flashback-urile actritei principale, in alb-negru si cu o muzica ce te zgarie pe creieri, din care afli (ce original!) ca izolarea, astmul si sindromul obsesiv-compulsiv se trag toate din copilarie, cand mama o plesnea cu rigla peste degete daca gresea o nota la pian.
Partile bune au fost expuse cu mai mult talent de Moutona, luati de cititi (cu precizarea ca, intr-adevar, Salitos cu aroma de “mojito” e cea mai infecta bautura care s-a inventat vreodata, a ajuns in WC dupa ce m-am chinuit eroic sa beau 3 inghitituri. O banuiesc c-a-ncercat sa ma otraveasca, dar nu mor caii cand vor cainii).
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
da, infect filmul
da, si in fight club apare o referire la ikea. ma intreb daca le au crescut vanzarile coresp. cu succesul filmului, adica ma gandesc ca cei care au vazut/citit fight club, n au facut o printre cadre/randuri.
@lurvv_vruu: Aloo? Cu cine crezi ca vorbesti aici? Doar nu cu omul care nici nu mai tine minte de cate ori s-a uitat la Fight Club si care-si comanda prin amazon cartile lui Palahniuk care nu se gasesc in mareata capitala?
Sincer, nu cred ca au fost in vreun fel (pozitiv sau negativ) afectati de mentionarea lor in film. Cine ura genul de consumerism pe care-l promoveaza, n-avea nevoie de film. Iar cine il adula, nu se lasa afectat.
In plus, nu mi se pare ca este de condamnat faptul in sine de a cumpara de la Ikea (bineinteles, sunt subiectiva, pentru ca eu o fac si nu vreau sa ma pun singura la zid pentru asta). Ikea e utila, la fel cum e util supermarketul de la care iti cumperi paine, apa si tigari la 12 noaptea, pentru ca nu mai e deschis in alta parte.
Dar asta doar atata timp cat nu te simti implinit pentru ca ai pahare cu mici bule de aer si imperfectiuni, demonstrand ca au fost facut de mana. Si nu te intrebi “What kind of dining set defines me as a person?”.
Am pomenit de referinta la ikea in fight club si datorita citatului din coltul dreapta sus. Reactie pavloviana, “alta n am”. Cand am auzit prima data de faptul ca ikea a intrat pe piata rom., cred ca urmatoarele cuvinte care mi au venit in cap au fost – “o cunostinta veche din fight club”. N am vrut sa se creada ca ar fi de condamnat faptul de a cumpara de la Ikea , mi se pare ca nici palahniuk n o face, sau o face atat de subtil incat o desfigureaza de n o mai recunosti. ma asteptam sa fie mai dur cu subiectul. Si de fapt nu este, vorbeste de instinctul de cuib si cum cuibul devine pana la urma un fel de celula in care esti proprietar, cu credite si ipoteci cu tot. si candva la inceput, cuibul sare in aer cu mobilier cu tot. Si cu cateva zile inainte de postul asta tocmai circula o stire cum ca ikea romania a atins vanzarile pe care le aproxima pt 2015.