six degrees of separation

Teoria asta mi s-a parut intotdeauna de domeniul fantasticului, pana cand am ajuns sa-i simt adevarul pe pielea proprie si, mai ales, pe cunostintele din dotare care, mare minune, au un prieten care are un prieten care are un verisor cu care am fost in clasa I. Nici nu-ndraznesc sa ma gandesc ce alte astfel de legaturi m-asteapta dupa colt, de unde vor sari agitandu-si bratele-n aer si facand “Bau!”, cu unicul scop de a se amuza pe seama mea.

Si, ascultand Madeleine Peyroux pe trilu, dupa ce am conchis ca last.fm imi depaseste cu mult capacitatile dintr-o zi de vineri, incep sa ma gandesc la toti oamenii pe care nu-i cunosc. Sunt atatea feluri de a nu cunoaste pe cineva, mai multe chiar decat cele in care il poti cunoaste. Iar unele dintre ele sunt chiar frumoase.
De exemplu, imi place felul in care n-o cunosc pe irene, gandindu-ma tot timpul la ea cand la radio canta Katie Melua si confundand-o cu fiecare fata cu par cret pe care-o vad pe strada.
Imi mai place si felul in care nu-l cunosc pe Eugen, desi uneori il vad prin lentila. Dar in ultima vreme n-am mai purtat aparatul cu mine, iar degetului aratator ii este foarte dor sa apese pe buton.
Imi place felul in care (inca) nu-l cunosc pe Toma si care e prilej de povesti cu o duminica de iarna, in care troienele-s pana la brau si masinile nu circula (fie ele cu sot sau fara). Si in dimineata acelei zile un tata isi poarta proaspatul copil in brate de parc-ar tine un ou fara coaja care, la fiecare pas, e in pericol sa i se scurga printre degete.
Nu in ultimul rand, imi place felul in care nu-i cunosc pe toti cei care isi lasa aici cate o farama de gand, facandu-ma sa-mi imaginez daca poarta sosete in dungi sau cu buline si in ce culoare si-au zugravit holul, pe cei care ma-nsotesc pentru o perioada si-si potrivesc pasii cu ai mei, pentru ca intr-o seara noroasa ca asta sa se hotarasca sa faca la dreapta, in timp ce eu continui sa merg inainte.

Madeleine Peyroux – J’ai Deux Amours

This entry was posted in love of the day. Bookmark the permalink.

11 Responses to six degrees of separation

  1. vlaicu says:

    :) foarte frumos
    azi pe la munca, intr-o pauza de o ora in care nu aveam nimic de facut am cautat recenzii la Deposedatii de Ursula LeGuin (una din preferatele mele), si de acolo am mai intrat pe vreo 2-3 bloguri si pana la urma fara sa vreau tot aici am ajuns :)

  2. vlaicu says:

    trebuie sa va spun asta
    am demontat biblioteca din sufragerie, si pe langa multitudinea de carti pe care le-am scos de acolo si le-am raspandit in fiecare camera, sub biblioteca am gasit:
    2 PISTOALE DE JUCARIE
    2 MONEZI DE 5 BANI DIN AIA VECHI
    2 BILE DE STICLA
    1 PIX
    UN PORTRET AL UNOR STRAMOSI DE AI MEI
    2 CUBURI DE JUCARIE
    UN DISPOZITIV FORMAT DINTR UN DOP DE PLASTIC SI UN CLESTE DE RUFE CU CARE TRAGEAM CU BOABE DE FASOLE
    O TEAVA PENTRU CORNETE
    NISTE CARTI DE VLAHUTA EDITIA 1902 SAU CEVA IN GENUL

    :))

  3. Irene says:

    :) :) maa, imi place cum ma necunosti :)

  4. Eugen says:

    salutari din spatele lentilei :)

  5. oompa says:

    @ vlaicu: Cum adica fara sa vrei? Pai sa vrei, iti ordon!
    Eu intotdeauna am fost de parere ca sub pat locuieste un animal ciudat care trebuie imblanzit prin aducerea de ofrande regulate de genul bilelor de sticla, al creioanelor cu varful rupt si al capacelor de borcan, dar se pare ca s-a inmultit si acum salasluieste unul si sub biblioteca. Sa-l stapanesti sanatos.

    @Irene: E mai bine sa-ti placa cum te necunosc decat sa nu-ti placa cum te cunosc, nu-i asa? (scuzati cacofoniile, sunt prietenele mele bune)

    @Eugen: Nu se accepta decat salutarile reale, ne pare rau :)

  6. Irene says:

    cacofoniile sunt la fel de dragute ca niste caini murdari. o sa te scot la o cafea la un moment dat presimt.

  7. oompa says:

    Nu-mi dau seama daca ai facut comparatia in sensul de “as nice as a pain in the ass” sau este o apreciere autentica, desi mai ciudata, a acestor animale care-si baga cozile in propozitiile mele.
    Nu pot sa zic ca presimtirea ta imi displace, mai ales ca acusi e noiembrie (legatura subtila, dar trainica).

  8. irene says:

    a, nu, chiar era o apreciere autentica dar asa vorbesc eu, in metafore, de nu mai inteleg nici eu ce ton am :)) eu nu as da niciodata afara din casa o cacofonie doar pentru ca e murdara.
    poate o luam si pe moutoana daca vrea.

  9. oompa says:

    Îmi permit să vorbesc în numele ei, căci şi ea desenează prostii în bulele care-mi ies din gură, când mi-e lumea mai dragă, aşa că voi zice (punând chiar rămăşag, de-i nevoie) că va fi la fel de bucuroasă ca ziua asta însorită şi în care cad frunzele, vai, ce-mi place să calc pe ele!

    Iar m-am întins ca o plăcintă (cu dovleac, că-i preferata mea)…

  10. moutona says:

    aveti consimtamantul meu, dar undeva unde sa mancam placinte.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting