easy like Monday morning

Doamne, ce bine e sa am anii pe care-i am. Ce bine e sa am 23 de ani si nu 33, ce bine sa am 23 de ani si nu 43, ce bine sa am 23 de ani si nu peste jumatate de secol.
Ce bine e sa am 23 de ani si sa nu dau socoteala pentru asta.
Ce bine e sa am 23 de ani si sa fiu responsabila doar pentru mine si doar cat imi doresc.
Ce bine e sa am 23 de ani si nicio rata la banca.
Ce bine e sa am 23 de ani si sa n-am de platit asigurarea la masina sau impozitul pe casa.
Ce bine e sa am 23 de ani, sa mananc un mar rosu Delicious (adevarata gaselnita de branding, ar zice unii) si sa-mi dau seama ca am un pix cu care pot pune punct, pot trasa o liniuta de pauza sau pot desena un semn de exclamare. Ce bine e sa-mi dau seama ca sfarsitul nu l-au impus altii, ci l-am ales eu.
Ce bine ca libertatea are grade de comparatie. Azi sunt libera sa arunc florile uscate si sa cumpar altele, care vor tine o saptamana, sa beau limonada si sa nu-mi numar tigarile pe care le fumez.
Azi sunt libera sa-mi fie dor, tare dor, cat de dor vreau eu. Si, cel mai mult si mai mult, azi sunt libera sa spun “La revedere!”.