fear is the path to the dark side

Ei, dar cine dracu’ a stabilit ca lucrurile se repeta? Cine dracu’ a stabilit ca azi va fi la fel ca acum un an, 3 luni si 5 zile? Cine dracu’ a stabilit ca pastilele ajuta la ceva, in afara de durerea de cap? Si cine dracu’ a stabilit ca tutunul dauneaza grav sanatatii?

Cand simt ca lucrurile se intorc in bezna originii, am un impuls sadic de a le impinge chiar eu si a le grabi miscarea. Imi vine sa rad cand vad cladiri prabusindu-se, hectare intregi de padure in flacari, explozii in baruri in care nimeni nu banuieste nimic pana in clipa care schimba totul, oameni care se arunca de pe cladiri, sangele scurgandu-se incet in chiuveta, bucatile de miocard cazand cu zgomot pe dusumea, pac! pac!, ca niste cesti de portelan carora degeaba le lipesti apoi toartele, caci fisura inca se vede. Imi vine sa rad, dar sunt mai inteleapta de atat, si-atunci imi vine sa plang. Sau era tocmai invers?

“Oricum nu conteaza”, cred ca lectia asta o am de invatat si sunt blocata aici de ani de zile, refuzand-o, refuzand sa umplu tabla cu 10, 100, 1000 de astfel de propozitii. Nu pot sa ies din clasa pana n-o fac si nici nu mai stiu cum e vremea afara, mai ninge, mai ploua, mai exista curcubeu? Sau intre timp a venit sfarsitul lumii si atunci nu mai am de ce si pentru ce sa mai ies?

De ce vreau sa mai impletesc fire colorate si rezistente, cand ele se rup la prima bataie de vant, iar eu raman strangand in pumn doar niste capete flasce de ata? Nici macar la facut un lat nu mai sunt bune, mi-ar ramane doar niste urme vinete in jurul gatului si-atat, pe care-apoi ar trebui sa le acopar cu o esarfa, caci altfel se uita lumea ciudat la tine cand iesi pe strada.

Nu stiu niciun raspuns si poate tocmai asta-i problema. Dar si aici am dubii.

But I’m a creep, I’m a weirdo, what the hell am I doing here?

Radiohead – Creep