Un mar tinut 5 zile in geanta. O saptamana de dormit doar cateva ore pe noapte. Somn chinuit, populat de scriitori, carti, ordine si disciplina. Mult vin rosu sec, dupa care testul suprem a fost pronuntarea numelui lui Jonathan Safran Foer. Es-ei-ef-ar… Ma ridic cu greu, iar mana imi tremura cand caligrafiez literele intr-un carnet strain, cu cerneala neagra. Nu-mi recunosc scrisul, dar in ultima vreme oricum nu suport sa ma mai privesc in oglinda. Lehamitea de a vedea ca nu s-a schimbat nimic, ca nu am brusc o alta figura, un alt sex, o alta varsta. Si azi e tot la fel. Aha.
Mi-am zis adesea ca as fi fost un exemplar mai reusit (da, asa trebuie vorbit, in termeni de prasila si pedigri) daca, in loc de X, aveam Y. In primul rand, cred c-as fi fost un baiat mai destept decat sunt acum (mi-e greu sa folosesc cuvintele “barbat”/”femeie”, probabil ma infantilizez fortat, de parca nu maine-poimaine trebuie sa-mi schimb buletinul). Mai cred c-as fi citit mai putine romane si mai multe carti din care sa aflu ceva concret. Ca as fi putut sa ma imbrac numai in negru fara sa para ca ma duc la o inmormantare, ci sa-mi stea pur si simplu bine. Ca as fi avut mai mult curaj si as fi rezistat la bautura. Ca as fi scris mai interesant si chiar as fi avut talent la fotografiat. Ca ar fi intors fetele capul dupa mine si si-ar fi desfacut picioarele din prima seara, contrar tuturor obiceiurilor de pana atunci. Ca as fi avut un blog ca asta si nu mi s-ar fi parut mare lucru.
Atata gargara pentru a zice ceva cat se poate de simplu, in fapt: “imi place asta. Vreau sa va placa si voua”. Da, daca as fi avut Y, sigur as fi stiut cum sa trec direct la subiect si sa spun lucrurile pe sleau. Dar oglinda imi arata acelasi lucru. Aha. Interesant.
this is a good start.
the Y is there too, doar ca in umbra:) no one is just one person.
Tu es gonflée, ouais, mais très vite
Tu craques et alors pschtt
Crac c’est les nerfs, et puis pschtt
Y’a comme une fuite