Am auzit ca exista o facultate de “comunicare si relatii publice”. Ba chiar mai multe. Nu prea inteleg eu ce se invata acolo, dar am pretentia sa se predea macar limba romana corecta.
Ca in multe alte cazuri, pretentiile mele sunt paralele cu realitatea din teren. Primesti o carte de vizita pe care scrie “PR Manager” si te astepti sa fie un om care sa stie perfect cum sa intoarca o fraza, in ce ordine sa puna cuvintele si ce sinonime sa foloseasca astfel incat sa-i zici “multumesc” chiar si atunci cand iti da o veste proasta. Ma hranesc cu utopii. Cer imposibilul, in conditiile in care un banal “spell check” este deja prea mult.
Doua mostre, acelasi emitent:
“Astfel, putem da o machete de jumatate de pagina – vertica, in numarul din ianuarie, care va sta pe poata, o luna de zile.”
“Din pacate, nu ne putem parteneria la aceasta campanie. Decizia nu imi apartine ci este a superiorilor din grup. Iti multumesc si patram legatura pentru alte eventuale evenimente”.
Sublinierile imi apartin. Litere mancate, nonsensuri (nici pana in acest moment nu m-am dumirit ce inseamna “poata” si cum se declina: “o poata, doua poate/ o poata, doi poti”), barbarisme (sunt convinsa ca e genul care foloseste “se merita” si “face sens”). Daca as mai mentiona si detalii precum virgulele lipsa, as parea de-a dreptul chitibusara.
Cand ii e prea lene sa mai citeasca o data mailul de trei randuri pe care-l trimite, mai are vreun sens sa discutam despre lipsa de neprofesionalism pe care o afiseaza retragandu-si in aceeasi zi o promisiune ferma? Cainii latra, caravana trece, iar pe cartea de vizita scrie tot “PR Manager”.
I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.com
ma, se vede ca lucram in acelasi domeniu!
nu stiam eu ce ma racaie la elementele mele analfabete, insa acum imi dau seama: e “lipsa de neprofesionalism”, tata!
mi se pare incredibil de eficienta solutia ta: sai lovim cu armele propiii, ce pisda masii!:))
ne facem un plan complex maine, la ceai!
O capcana simpla pentru muste complexe. Neprofesionalismul este obsesiv, tocmai asta ii strica si ii tampeste. Teama ca vor fi acuzati de neprofesionalism. Din aceasta cauza prefera duritatea si toate prostiile care ii infatiseaza drept oameni de actiune, hotarati, cu decizia in dinti chiar si atunci cand le atragi amical atentia ca sunt insipizi si fara imaginatie. Prefera aparentele, niste nenorocite de aparente care ii dezumanizeaza.
Si mie mi se intampla sa am intalniri cu niste exemplare din “creative media”, dau cu pumnul in masa la intalniri si iau clientul peste picior, dar abia stiu sa scrie corect un mail. Ma simt eu prost pentru ele. Nu e numai vina facultatii, angajatorul ia oameni buni de gura&descurcareti (o, cate mucoase de la ASE, sa avem pardon), oricum, oameni care dau dovada de inteligenta emotional si nu rationala. De altfel, ce sa ceri de la o facultate d-alde FJSC, unde nu exista subiect de gramatica la admitere?
Problema nu e numai cu PRul care se mandreste cu cartea sa de vizita desi limba materna este inca o taina pentru el/ea. Vina apartine in egala masura celor care au angajat un asemenea personaj si care sunt orbi in fata evidentei ca PRul le face rau in loc de bine.
@mastic: Adevar graiesti, dar nu cred ca-i vorba de cazul de fata. Aici e pur si simplu prostie, daca-mi permiti sa fiu atat de dura, si nu abilitati reale mascate sub o aparenta de duritate, de teama greselii. E lipsa si-atat.
@muton: Da, mai, cred ca de-asta avem noi de suferit in viata, ca ne e noua rusine si pentru altii, in timp ce ei isi vad inainte de nesimtirea lor si ajung tot mai sus, ca doar nu traim intr-o lume in care sa fie apreciata munca facuta bine. Ci datul din coate (sau cu pumnul, cum zici) si gura cat mai mare. Ce iese pe ea este complet nesemnificativ.
@FFD: Ah, clar, pestele de la cap se-mpute. Si-am intalnit de mult prea multe ori angajatori care nu tin seama de competente, ci de alte criterii (uneori stiute, alteori nu) pentru a aprecia un angajat. Incep sa ma-ntreb de ce starea asta de fapt a devenit normalul impotriva caruia ne revoltam.