Pai si ce naiba sa mai scriu? Ma plateste cineva? Ei, hai, scoateti banu’, macar acolo, cat dati pe-o cafea grande la Starbucks, cand iesiti sambata in mall. Ca si circul costa, nimic nu mai e gratis in ziua de azi, dupa cum zicea cineva, nu mai stiu cine, dar probabil un om intelept.
Oricum, sa stiti ca, daca n-as munci atat incat sa pic lata in pat la 10 si sa mi se para ca se invarte cu mine, asa ca ma inclestez de cearsafuri si nu le dau drumul decat cu forta, cand suna ceasul dimineata, atunci sigur n-as mai dormi de griji.
Acum mi-am dat seama ca sefii astia ai mei pe care-i boscorodesc zilnic, de sunt convinsa ca furunculul ala care le-a iesit pe buca stanga e din cauza mea, sunt mai inteligenti decat credeam. Pai uite, dom’ne, strategie nemaintalnita: pune un om sa faca treaba pe care inainte o faceau 2 (chiar 2,5, daca e sa calculam o medie exacta), nu-i da niciun ban in plus si fii convins ca n-o sa mai aiba energie nici cat sa deschida gura sa-ntrebe: Da’ cu mine ce-ati avut, ba?
Pe langa faptul mai sus amintit, ma framanta si ca am uitat ca-mi expira buletinul, noroc cu aia de la banca de mi-au trimis o scrisoare mieros-amenintatoare, cum ca de nu ma prezint in termen de… cu noul act de identitate in dinti, pe care sa mi-l scaneze deodata cu retina si amprentele, o sa-mi blocheze contul si pa si pusi. Aici intervin iar cu rugamintea de a scoate banu’ de cafeaua aia, da?
D-apoi daca tot e sa-mi schimb buletinu’, cica ar fi bine sa-mi schimb si domiciliul, ca si-asa nu mai rezidentiez (ce barbarism!) acolo de vreo sase ani incoace, ca, de altfel, nimeni din familie, deci suntem cu totii niste impostori cu acte false.
Pe de alta parte, in ritmu’ in care creste euro in ziua de azi, invers proportional cu scufundarea moralului meu (de o sa ajunga in curand in centrul Pamantului, unde se va topi in masa de fier incandescent), nu-mi mai trebuie nici domiciliu, nici carte care sa-l ateste, avand in vedere ca voi locui pe sub poduri, in gari sau, hai, in cate-o noapte, la un prieten mai cumsecade, care sa ma lase sa dau jos stratul de jeg de luna trecuta.
In aceste conditii vitrege, dar pe care eu incerc sa le prezint intr-o nota amuzanta, pana imi va ingheta definitiv zambetul pe buze, dau nas in nas cu una (nu merita un alt apelativ) holbata de teroare din cauza crizei. Una asta era proaspat intoarsa din vacanta la ski in Austria; a tinut musai sa ne mentioneze cate mii de euroi a costat totul si cate stele avea hotelul (de mult ce m-a interesat, n-am retinut exact, dar nu cred ca sub patru). Eee, si dupa ce se tanguieste ca, ah, Doamne, i-a stat sarmaua austriaca in gat (sau ce-or avea ei acolo in loc de, probabil snitele rulate) din cauza crizei care se apropie din ce in ce, zice:
- Gata, v-am pupat, va las, trebuie sa ma duc sa-mi fac manichiura!
- Pai bine, bai, tu te plangi aici de criza si te duci sa-ti taie altii unghiile?
- Pai nu stiu sa mi le tai singura. Serios, niciodata n-am facut-o.
Ce dracu’ sa mai zici?
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
Caută și vei găsi
Blogroll
Fuse și se duse
flickr
Comentezi?!
- Carmen on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- oompa on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- Carmen on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- Dana on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- moutona on doar eu pot crede c-am trecut pe lângă Aeroportul Otopeni fără să-l văd
- oceanograful on anul trecut am aflat cum se poate multiplica fericirea
- ionuca on anul trecut am aflat cum se poate multiplica fericirea
Mda, cam nasol, toata lumea incepe sa se simta macar un pic stransa de criza. Context in care afli cu stupefactie cat de putini au economii, macar simbolice, chiar daca veniturile au fost si sunt consistente. Macar atat se priceapa lumea dupa perioada asta nemaivazut de tampita: sa se mai gandeasca si la ziua de maine si sa nu mai cheltuiasca peste posibilitati.
Pff, sper ca n-am sunat prea moralizatoare!
Aaa, nu, caciula mea n-are model cu muste sau alt soi de insecte, macar din simplul motiv ca veniturile mele n-au putut fi vreodata considerate “consistente”, oricare-ar fi standardul dupa care calculezi.
Ups, nasol
urata chestia asta cu criza intr-adevar
dar mai exista lucruri de care sa te bucuri
in dimineata asta, descifrarea mesajului de la fursecul 29 m-a facut sa uit de orice fel de probleme pentru vreo 20 minute
Aoleu, da, si eu l-am descifrat si am o banuiala cum ca m-a si prins sefa facand altceva!
Dar ce folos, daca n-am timp sa cutreier dupa aceea
da, asa e, nici eu nu cred ca scap de la munca in timp util, si nici nu mi-a trecut prin cap dimineata sa-mi pun acumulatorii la incarcat.
Si, oricum, pe frigul asta nu prea cred ca as avea chef de cutreierat strazile de unul singur, chiar daca primul indiciu se afla relativ aproape de casa mea
hai, ca nu e rau de loc cu buletinul expirat! eu sunt conform autoritatilor o vagaboanda de aproape un an si pe bune ca e frumos sa te simti aspatial. plus ca-ti poti exersa talentele actoricesti de fiecare data cand trebuie sa ridici un colet de la posta “e expirat?! nu stiam, ce bine ca mi-ati spus…
)”
Ah, asa as fi zis si eu daca, dupa cum ma plangeam mai sus, nu m-ar fi amenintat ai’ de la banca de la care-mi primesc micutul salariu cu toate chinurile iadului.
Ba m-am mai si interesat si-am aflat ca platesti amenda in caz ca nu te prezinti in timp util sa-ti schimbi buletinul (asta insemnand cu 15 zile inainte de data expirarii). Panicata, il sun pe taica-meu (stalpul familiei, insarcinat sa ma scoata din cacat cand ma pierd in asemenea chestii birocratice) sa se intereseze ce si unde trebuie sa depun si-mi zice senin: “Aaaa, dar si eu am buletinul expirat din august”. Bravos, sunt o aschie care a aterizat langa trunchi.
Imi place la nebunie cum scrii, iti urmaresc blogul de vreo juma’ de an. Ai un stil sarcastic, de-a dreptul cinic uneori, care-mi incanta ochiul cand iti citesc cuvintele.
Eu imi tai unghiile cu unghiera. E gratis.
Vai, va multumesc, nu stiu sa reactionez la complimente cum se cuvine (chiar, cum?) si ma cam fastacesc. Sper sa am pardon.
Pai tocmai, eu sunt in extrema cealalta (dar mult mai sanatoasa, chiar din motivul ca ma aflu eu in ea): habar nu am cum e sa ti le taie altcineva. Si nici nu vad de ce-ar trebui sa aflu.
lasa ma ca vin io si ti tai unghiile, mare lucru. io-s super plictisita de aia care incearca sa mi povesteasca de nush ce vacante. daca a avut cineva vacanta pe lumea ailalta, atunci is interesata. altfel, nimic special, sa ma scuteasca.
eu sincer nu cred ca este criza. e-un produs mass-media. cum a fost atunci cu guernica. ma uit la televizor la stiri si zic uite, nene, entertainment.
cu complimentele te dai la subrat.
Buna,
Iti scriu in legatura cu Fursecul mecanic, pls da-mi un mail pe alinalinalina2003@yahoo.co.uk, ca sa nu divulg aici secretul, in public.
E pe bune!
Mersi,
Alina
Las ca-i bine si sub poduri, asa om ajunge si noi cu beatnicii nostrii.
@muton: E, hai, si tu cu teoria conspiratiei acum. Cu aia nu te dai la subrat?
@Mircea: Ah, e greu cu beatnicii astia, n-am reusit in veci sa termin “Pe drum”. Deci as fi un beatnic fals, probabil.
cu aia imi smulg mustata