just relax, it’s what Jesus would do

Nimeni nu zice nimic cand incerc sa impartasesc din gusturile vizuale, asa ca trebuie sa mai emit niste diaree verbala, sub perfecta acoperire a titlului acestui blog.
Un exercitiu fals de freewriting (detest englezismele) cu gandurile ultimelor zile.

Vreau pantofi rosii.

Cea mai buna perioada a zilei sunt cele douzeci de minute de drum din fiecare dimineata cand urechile mi-s umplute cu muzici alese la intamplare, ma strecor printre balcoane pline cu borcane de muraturi, trec pe langa un sir nesfarsit de masini, ii compatimesc o clipa pe cei prinsi in aceste conserve cu aer conditionat, sunt eu cu gandurile mele, cativa oameni pufaie infrigurati o tigara in fata intrarii, Dambovita curge mereu in aceeasi directie, pe podul de metal nu trece niciodata nimeni, traversez ilegal si-mi infund mainile in buzunare.

Am stari ciclice in care: imi doresc sa fiu barbat; ma cuprinde paranoia si nu vreau sa vad pe nimeni, pentru ca ii simt pe toti niste hoti de energie care-mi fura sufletul putin cate putin, ca sa-l scoata apoi la amanetat; imi vine sa imbratisez toti oamenii de pe strada si mi se face dor de cei pe care i-am intalnit o singura data in viata de pana acum.

Nu-i suport pe cei care spun “refuleaza” in loc de “defuleaza” si invers sau pe oamenii “din comunicare, draga” care nu stiu sa vorbeasca/scrie corect romaneste. In acea clipa, orice posibile calitati dispar de parca le-ar fi inghitit catelul pamantului.

Ca tot se intreba cineva cum te poti simti vinovat fata de tine, n-am reusit sa adorm jumatate de noapte dupa ce mi-am comandat un teanc de SF-uri de la Nemira, pentru ca imi promisesem ca nu-mi mai cumpar carti, ci doar o sa le accept cu placere daca mi se daruiesc. Am imblanzit in cele din urma vinovatia cu o alta promisiune de a carei indeplinire depinde linistea mea sufleteasca. Cui pe cui se scoate? Resortul e stricat de ceva vreme si iar dam in psihanaliza de coltul strazii.

Peste mai putin de doua luni o sa zbor pentru prima data. Daca C. e infricosat pana in maduva oaselor de posibilitatea de a pieri in flacari laolalta cu toti ceilalti calatori, spaima mea cuprinde fix perioada de pana la prinderea centurii de siguranta. Daca nu o sa pot sa ridic biletele? Daca o sa ratez check-in-ul? Daca o sa am o figura suspecta si n-o sa ma lase sa urc in avion? Prefer fricile care se completeaza in locul celor care se suprapun.

Inca nu mi-a intrat in reflex ca suntem in 2009, nu in 2008, si ca am 24 de ani, nu 23.

Imi framant mintile incercand sa gasesc cea mai potrivita traducere pentru cuvinte si expresii de genul “chicks with dicks”, “cum shot”, “chase the dragon”, “boga sugar”. Extrem de educativ.

Azi vreau sa bat strazile, sa casc gura la oameni, sa cumpar lalele si carioci si semne de carte. La dracu’, e primavara, de ce-as sta intre patru pereti?

Da’ suntem la fel, adevarul nu-i simplu,
Preferam pe cineva care sa ne minta frumos.
Asa suntem perfecti, asa n-avem defecte,
“Ce-i rau in asta?” tu o sa te miri.
Dar asta-i motivul pentru care ne doare,
Vorbim limbi diferite si stim tot din priviri.

Asa mi-e de dor sa ascult Andries…