nor slender, nor pure

M-am apucat de Caiet de desen. L-am lasat dupa 4 pagini. M-a obosit. Nu mai am rabdare de carti care ma obosesc si pe care le inghit cu galme, ca “trebuie”. M-apuc de-un SF. Macar asta are o poveste de care ma pot agata ca de-o bara din metrou. Cred ca urmeaza o perioada SF, ca cea in care n-am putut citi deloc fictiune, pentru ca mi-era sila de orice inventii ale unei alte minti.
- Minti, ii tot zic eu.
- Scrii din ce in ce mai de cacat, imi zice ea.
- Atunci sa ne luam de mana, raspund.
- Am alt program, poate alta data.
Trebuie sa repetam clasa a III-a, am uitat cum sa aducem la acelasi numitor.
- E oricum jalnic sa stai asa, frangandu-ti mainile de tristete ca nu te mai citeste. Pai si de ce-ar face-o? Ce gaseste aici? Hai sa privim adevaru-n fata macar cat iti ia sa fumezi o tigara. Si-apoi ce-ti pasa de oameni pe care nu i-ai vazut niciodata, in timp ce declari sus si tare ca toti cei pe care-i stii te lasa rece?
- Poate tocmai de-aia ma intereseaza numai oamenii pe care nu-i cunosc. Cu cat m-aproprii, cu-atat le vad mai bine matreata din par si cosurile de pe frunte si prefer sa-i zaresc ca prin ceata. In ceata toti sunt frumosi.
- Lasa-ma cu metaforele astea de doi bani. Nici macar o comparatie ca lumea nu mai stii sa faci, tot rumegi intr-una aceleasi chestii.
- Pai si ce propui?
- Nu propun nimic, nu tre’ sa-ti dau eu solutii. Da’ ia gandeste-te totusi de ce sta situatia asa cum sta…
- Bine, ma. Ce, crezi ca n-as vrea sa zic “Muie si tie, ma doare-n cur”? Ba as vrea. O si fac cateodata, cu mai multa sau mai putina convingere. Acuma nu pot, bate-ma, tortureaza-ma, lasa-ma fara tigari, dar nu pot.
- Si de ce-ai vrea sa zici asa ceva?
- Hai c-o dam in patetisme.
- Patetismul nu-i ceva rau.
- Ba da, mai ales cand e public.
- Dracu’ te mai intelege.
- Muie si tie, ma doare-n cur.

O discutie care a deviat si-a ajuns un gandac mutant pe care nici nu-l poti strivi sub pantof de tare ce e. Ca multe ale lucruri care nu-mi mai ies.