Sunt intr-o stare de fibrilatie generala care se intensifica pe zi ce trece. Ce ma fac, ce ma fac, sa-mi iau oare 5, 15 sau 500 de baterii ca sa fac 100, 1000, 1000 de catraliarde de poze? Oare o sa ma transform in japonez? Si, daca da, asta e ceva rau?
Panica celui teleportat din comunism intr-un hypermarket al zilelor noastre, ochii care i se bulbuca-n cap de parca presiunea cerebrala ar fi crescut insuportabil, degetele care se intepenesc a reumatism nestiind ce punga colorata de pe raft sa apuce mai intai.
Spaima care ma cuprinde rasfoind ghidurile si descoperind inca si inca si inca un loc de vazut/pipait/ascultat. Cand ma gandesc ca, pentru un rezident al capitalei romanesti, e un mare ghinion sa-ti vina un strain in vizita, ca n-ai unde-l duce. Ti-e rusine de orasul asta ca de-un copil murdar si cu balele curgandu-i din coltul buzelor care ti se tot agata de fusta. E-al tau, n-ai ce sa-i faci, dar parca nu l-ai lasa sa incerce sa recite o poezie musafirilor. Mare noroc ca n-am prieteni pentru care sa trebuiasca sa improvizez un tur ca de cosmar. Orice varianta scornita n-ar scapa de cele trei coordonate necesare pentru identificarea unui punct in spatiu: mizerie, saracie, nesimtire.
Doamne, da-mi destula minte sa pot sa stau la o terasa, sa beau cafeaua, sa fumez o tigara si sa ma bucur pur si simplu ca sunt acolo.
Frank Sinatra – I Love Paris
Tu intri in fibrilatii si tu traiesti printre trenuri de marfa. ma enerveaza viteza ingrozitor de lenta a masinilor, as vrea viteze enorme, accidente ingrozitoare, curse si intreceri nebunesti, stupide, capete rostogolindu se pe asfalt, roboti stricati orbiti prostiti de viteza, o moarte si o dezintegrare accelerata pana ar intra in trepidatii. Imi vine sa rad, mi se pare ca ceilalti sunt amortiti,am sentimentul ca ceva se intampla, ceva ciudat…fiecare sta prea mult intr un loc si la locul lui.
Mi as dori ca fibrilatiile altcuiva sa fie la fel de contagioase ca ciuma evului mediu, sa imbolnaveasca cat mai multi intr un timp cat mai scurt, ma intreb cum s ar putea face asta in mijlocul tinerilor “cu o mie de riduri”.
mai Oompa, eu as vrea sa se instituie un nous stil literar-bloggeristic si acela dupa-ce-scriem-codificat-hai-sa-dam-si-cheia-care-te-lumineaza. eu o sa fiu prima care il exerseaza.
in alta ordine de idei, nora iuga a mea e la tine?
Lurvv, de ce nu-ti faci tu blog?
Eu sunt oricum in stadiul superior: nu mi se pare ca ceilalti sunt amortiti, ci morti de-a dreptul, asteptand sa le iasa certificatul de deces ca sa-l poata pune-n rama deasupra patului.
Muton maica, astept sa vad ce mai nascocesti tu, nu subscriu fara sa citesc contractul. Dar ce nu-ti fu clar? Intotdeauna mi se pare ca scriu limpede ca lumina zilei, dar tu-mi zici ca de fapt traiesc in bezna. Plus ca nu cred ca oamenii vor sa fie luminati, asa ca n-am de gand sa-i fortez eu.
Nu, nu-i la mine, eventual invers: nora iuga mea e la tine.
pai nu era frumos sa fi zis ca te duci in Paris? poate isi dorea si lurvv o bagheta
Of, cum strici tu tot misteru’ (frantuzesc sau de alta natie). Orisicat, melodia de final mi se parea un indiciu suficient de puternic ca sa nu mai merite si alte precizari, fie ale mele, fie ale tale.
@nu mi se pare ca ceilalti sunt amortiti, ci morti de-a dreptul
cum adica? mi se pare cam mult, protestez pe la colturi si cei din ultimele banci rad crezand ca se vorbeste de cei din fata care cred acelasi lucru despre cei din ultimele banci.
sa mi fac blog? ar arata ca o condica de reclamatii si le petit renard ar avea in ce sa arunce cu seringi, ca la darts. dragut ca intrebi, dar de ce?
si n am vrut sa scriu codificat, s a intamplat sa se suprapuna fibrilatiile (ei/tale) cu trenurile de marfa ale norei.
Bine, bine, exagerez, recunosc. Atunci sa rectific: oamenii alaturi de care imi petrec zilnic 8 ore din viata imi par morti. Sunt suficient de corecta politic?
A trebuit sa deschid dictionarul, ma omorati cu franceza, ia sa-ncep si eu sa vorbesc in germana, frumos mi-ar sade?
Oricum, mica vulpes vulpes (ce redundant) e mult mai benigna decat pare. C-asa-i cu blogurile, ni le facem ca sa parem si noi cum am vrea sa fim de fapt si nu reusim. Oricum, ti-ai face si tu mana la darts, ia seama la noi, ne-ntepam cu orice ocazie, suntem pline de julituri si alte semne de buna purtare.
Deci sa-ti faci blog ca sa mai am si eu ce citi, ma deprima desertul asta.
Cat despre codificari, eram convinsa ca se refera la mine, fiecare se simte proprietar de musca, bag seama.
Nu, nu pot sa scriu pentru mai mult de o persoana (e doar un fel de a spune), asa ca prefer sa lipesc cate ceva (plasturi sau pioneze) la textele celuilalt/celeilalte. Deci n o sa mi fac blog niciodata, daca nu scriu pentru cineva anume atunci scriu pentru nimeni si ar fi absurd. si daca scriu doar pentru cineva anume, mai bine ii scriu un mail.
E un cuvant frumos, mi se pare ca i se potriveste mai mult animalului decat latinesc-romanescul vulpe.
C-asa-i cu blogurile, ni le facem ca sa parem si noi cum am vrea sa fim de fapt si nu reusim.
Sa stii ca te suspectez de falsa modestie, dar la cat ma pricep eu la oameni (fara falsa modestie)..
Bine, atunci se referea la tine, m am scos.