Nu am ramas privind in zare, cu ochii inlacrimati, promitandu-mi ca-mi voi ineca amaraciunea intr-un nor de fum cancerigen, dar situatia ia amploare si fenomenul ma nedumereste profund si sacaitor, tulburandu-mi putina bucurie a zilei de vineri.
Oamenii vin si pleaca, in telenovele, in birou si pe blog. Unii dau buna ziua, altii mana, altii si-o sterg apoi scarbiti de pantaloni cand cred ca nu-i vezi. Cu unii te obisnuiesti sa-ti bei cafeaua de dimineata, pe altii ii barfesti pe la colturi, convins ca si ei fac la fel si astfel, cumva, echilibrul ramane netulburat.
Dar, indiferent de toate astea, cand intr-o zi observi ca haina nu le mai atarna in cuier si parfumul lor nu-ti mai inteapa narile, fie te bucuri, fie te intristezi. Eu m-am intristat.
Spectacolul pare ca s-a terminat pentru multi si oamenii se ridica si incep sa se imbulzeasca spre iesire, ca sa nu stea la coada la garderoba, uitand sa aplaude sau sa huiduie. Omul de pe scena nu mai prezinta niciun interes. A ramas cu ochii atintiti spre fundul incaperii, pe jumatate orbit de reflectoare, straduindu-se sa zareasca daca mai e cineva acolo sau e cazul sa inceteze cu plecaciunile si sa-si adune bagajul din culise.
Atat va cer, inainte sa apasati “unsubscribe”: Nu ma lasati sa fac cu mana unui perete alb, mazgaliti ceva pe el inainte sa trantiti usa in spatele careia raman eu.
Vorbele altuia mă definesc
I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.comAcum citesc
esti in google reader-ul meu asa ca n-ai de ce sa-ti faci griji, cel putin in ceea ce ma priveste
dada, si io tot in reader. dar ce tarziu am descoperit readerul asta; acum e bine. urato
Ah, bine ca nu urlu la luna in nebunia-mi, dar altii se pare ca si-au venit in simtiri si au plecat spre locuri mai insorite. Deci va rog, inainte de asta, ziceti si voi ce va determina, nu c-as tine cont, dar macar sa nu ma framant degeaba, am imaginatie bogata.
cum poti sa ma plictisesc…este ca un vis siamez pana si in dezacorduri.
am spus ce ma determina, nu c-ai tine cont etc.
unsubscribe, subscribe? ce-s alea? io stiu ca dau pe aici de v’o doi-tri ani, atata stiu
adica blogu’ pe care ma uit de cel mai demult, de altele m-am lasat
eu zic sa scrii pt. tine.
daca citesc si altii cu atit mai bine(sau nu, depinde ce vrei).
Apoi dragii babei, nu m-ati inteles, sunt incomprehensibila ca luceafarul, numa’ rece si nemuritoare nu.
Pe langa “bine ca sunteti macar voi, haideti incoace sa va pup”, ce voiam eu sa zic adicatelea, dar se pare ca m-am adresat gresit (adica mesajul n-a ajuns la urechile potrivite) este: daca vi se face de duca, ziceti de ce. Ca daca-i un motiv de genul “nu-mi place ca nu scrii despre pisici si nu esti destul de implicata politic”, mereti sanatosi, eu asta is si sigur se gasesc si altii mai pe gusturile dumneavoastra.
Dar poate e un motiv care-mi va fi de folos, de genul “nu-mi place ca scrii ‘incaş’ in loc de ‘incas’, habar n-ai de limba romana”. Si-atunci tot mereti sanatosi, dar macar mai invat si eu cate ceva si nu ma simt prost cand descopar astfel de informatii abia dupa ce redactez o carte in care cuvantul “incas” apare de 200 de ori.
Clara am fost?
gresit, numa’ nemuritoare nu. si n-ai fost clara.
Mai bine de-atat nu pot explica, zis-am ca-s lovita de boala, sa n-aveti pretentii in perioada asta.
Nici rece nu-s, da-i interesant de aflat cum ma deformeaza ecranul.
Acum, ca stau mai bine sa ma gandesc, poate totusi am noroc si voi fi primul om fara termen de expirare, speranta moare ultima, s-o ingropati alaturi, dac-o fi sa fie.
da’ clar, o sa zic de ce, daca o fi cazu’ candva. ca nu cred ca motivele mele vor fi sau ar fi din cele enumerate.
a, da io eram ala care nu stie cum e cu subscribe sau unsubscribe. deci cand n-o sa mai calc pe aici de nu stiu cate zile, da’ dupa aia o sa calc pentru ca sa explic…sau o sa stiu dinainte ca n-o sa mai vin si fix atunci o sa zic de ce…nu stiu, e greu fara subscribe.
Deci esti incompresensibila, rece, iar cu nemurirea se poate rezolva asa:
“Acum a fost pe aici P.A. De-ar inceta odata vizitele, toti oamenii sunt atat de vioi, efectiv nemuritori, poate nu in sensul adevaratei nemuriri, ci in profunzimea vietii lor de fiecare clipa.”(F.K.)
Mda, inteleg, cer prea mult.
Dialogul surzilor, ce sa mai zic.
Pepsi la litru? Nea Nicu?
adica esti dezamagita de public…oricum era o strategie de marketing tribal:”daca vi se face de duca, ziceti de ce”. normal ca e dialogul surzilor, daca arunci cu introduceri lacrimogene in noi.
Nu is dezamagita de public, ci cel mult de mine, ca iata nu poti cere unuia de i s-a acrit sa plece cu politeturi, e democratie, pleaca dupa cum are pofta. Si ma trezesc eu apoi sa vin cu pretentii.
Nicio strategie de marketing, fie el tribal, viral, de gherila sau mai stiu eu ce, ca am memorie proasta. Caci ce vand eu aici? Scribomanii, vomismente si hemoragii? Si cine le cumpara? Sa fim seriosi, nu duc pe nimeni de nas. Dar interpretarile astea ma strang de gat, nu simtiti cum imi trosnesc oasele? Sau aveti degetele invesmantate in manusi prea groase pentru asa ceva?
Nu sunt lacrimogena, ci cel mult muciogena. Dar astept un raspuns de genul “Ba da, esti!”.
Uita-te si tu cum deformezi lucrurile – am spus eu ca esti (ai fost) lacrimogena?
Daca te-a ofensat ce am spus, te rog sa stergi, pentru mine a insemnat altceva.
Faptul ca am spus ca esti rece avea nuante iar de strans de gat nu o poate face decat ceva monocrom.
Ei, nu m-a ofensat, zilele astea sunt facuta din coji de oua, asa ca ma mangai singura pe cap si-mi zic “Sezi cu mama, sezi cu mama…”.
Stiai ca exista oameni care se leagana singuri pana adorm? Pentru mine, una din culmile tristetii.
- Stii, eu vad mai multe culori decat altii.
- Atunci de ce nu consulti un oculist?
Eu m-am gandit la humpty-dumpty rostogolindu-se in lungul zidului.
-Stii, cei mai multi vad in culori si cei mai multi vad doar in alb-negru.Asa si in deprivarea afectiva, o privire in alb-negru o poate trivializa pana la depravare afectiva sau pana la a o trimite la ocultist.Dar tu n-ai sa faci asta pentru ca esti vitaminele mele…totusi singurele care dau reactii adverse.
-Nu vezi? vocea mea lipseste din tine, de asta nu poti sa vorbesti decat ca si cum ai incerca sa ascunzi mereu absenta asta.
- Acelasi lucru l-as putea spune si eu. Oare cum o fi sa te sinucizi cu vitamine?
-Nici macar nu ma asculti.
-Nu, tu nu vrei sa vorbesti.
Fiecare cu referintele sale culturale, dar nici de Humpty nu m-as lepada. Italicele sunt dintr-o poezie de Cartarescu, dar nu bag mana-n foc ca citatul e exact. Ar trebui sa rasfoiesc o agenda straveche ca sa verific, de pe vremea cand nu exista cautatul pe google si eram nevoita sa copiez pe hartie velina lucrurile care-mi gadilau neuronii.
N-o sa-ncep cu truisme de genul “totul in viata da reactii adverse, inclusiv supradoza de pastile efervescente”.
Am urechile infundate, vocile se-aud estompat si port conversatii intregi pentru ca, la final, sa-mi dau seama ca am prins doar franturi din ce zicea celalalt si am raspuns mai mult instinctiv si pe ghicite. Dar ei nu-si dau seama de chestia asta asa ca poate nici nu conteaza intr-atat.
http://www.youtube.com/watch?v=jDYTBoJkQSY
mi se pare ca are legatura cu culorile si restul. sau nici o legatura…