Semnele aparura inca din seara de vineri, dar m-am hotarat sa aman infruntarea. Noaptea, gatul mi-a luat foc si mi s-a transformat pe rand in smirghel, cactusi neinfloriti si coji de nuca pe care trebuie sa stai in genunchi, cam ca in reclamele televizate pentru diverse leacuri minune. Sambata a inceput cu putina febra, cu o constientizare pulsanda a faptului ca, intr-adevar, posed un cap si uneori il folosesc si cu ameteli subite si hotarate imediat ce coboram din pat. Asa ca am renuntat si m-am infasurat la loc in plapumi, trimitandu-mi buzduganul pana la farmacie, de unde sa se intoarca degraba cu ce-o sti si sa se agate la loc in cuiul de deasupra patului, la indemana. Mai transpir, mai picotesc, mai dorm de-a dreptul si visez ca C. imi declara solemn ca el are doar doua pasiuni in viata: pe mine si pe restul femeilor. Afirmatia nu doar ca nu-i atrage o poseta peste cap sau in partile mai sensibile, dar ma si agat mandra de bratul lui, cu o expresie tampa de “Ei, vedeti, nu sunt totusi bagata in aceeasi oala”.
Cand imi mai revin cat de cat si consider ca sunt in stare sa port o conversatie fara sa ma torturez cu fiecare cuvant, apelez la medicul familiei, care ma sfatuieste sa beau multe lichide, ceai cu miere si compot, ca pericolul e cu deshidratarea, nu stiu ca asa s-a intamplat si cu gripa spaniola? Da, da, sa fac bine sa aflu ca atunci multi au murit de deshidratare. Si cu holera la fel. Bine, acolo e putin altceva, ca de fapt ai diaree. Si, in spital, paturile multor bolnavi aveau o gaura la mijloc, caci nu mai puteau cobori ca sa… Bine, bine, gata, ajunge, am priceput, o sa beau multe lichide. Infiorator si educativ totodata.
Binecuvantarea de a fi bolnav si incapabil sa te gandesti la adevaratele probleme. Prea multe raceli m-au bantuit; in mod normal nici nu mai tineam minte cand am zacut ultima oara cu profunda impresie ca sunt un parameci. Acum nici nu trecuse o luna. Incep sa ma intreb daca bolesnitele astea de cateva zile nu sunt un mod de a-mi spune ca nu mai vreau, nu mai pot, pauza acum, stop joc. Dar ce folos, nici macar asa nu ma pacalesc, trebuie sa le duc pe picioare, caci nu sta nimeni dupa fundul meu, fie el febril sau nu.
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
nu, nu sunt rece…
Prea multe raceli m-au bantuit.
si mie mi s-a parut ca femeile sunt specia aceea racita din octombrie si pana in aprilie (mai?). daca eram in 1918, ar fi luat gripa aceea fatala de la una dintre pasiunile lui, ce amuzant. dar e un 2009 anostim.
Aiste raceli se manifesta prin fierbinteala, ca sa vezi contrast. Deci rece tot nu sunt sau nu voi a recunoaste.
Sa nu discriminam, am intalnit si barbati (mai) bolnaviciosi. Eu ma credeam calita, dar e bine in general sa nu te crezi in vreun fel anume, ca imediat ti se demonstreaza contrarul.
2009 pentru mine e piaza rea.
cu riscul de a pune degetul murdar pe un punct dureros, oamenii care fumeaza mult dezvolta mai usor bolesnite de genul asta.
(ok, cineva sa traga in pohetu’ zilei)
asadar, cinci tigari/ zi in minus = oompa fara virusi?
Ah, mo, si mie mi-a trecut prin capul zvacnitor ca ar putea fi din cauza tigarilor (cel putin partea cu gatul, in rest vad mai greu legatura), dar cinci tigari in minus pe zi ar insemna, in general, 0 si sper sa nu sugerezi impietatea de a renunta complet, caci nu-ti sade frumos!
Drept ii ca joi si vineri, cand se-ntampla pocinogul, am cam depasit norma, dar chiar asa, sa nu mai am strop de rezistenta?
haaa, pai nu fumezi mult. cel mai probabil a stranutat careva langa tine exact cand treceai printr-o pasa prietenoasa si accesibila.
la supa de pui, inainteeeeee!!
in situatii de genul asta, eu in general imi tin creierul foarte ocupat, ca sa nu ma mai gandesc la raceala. O carte antrenanta, sau si mai bine, un joc la calculator (asta merge la mine cel mai bine)
).
in 2-3 ore uit ca sunt racit si chiar ma simt mai bine, in general imi scade febra si mi se desfunda nasul (pentru asta exista si bixtonim, in caz ca nu merge asa
ce-i drept, tusea mai ramane cam o saptamana…
Am mai spus-o, dar nu ma crede nimeni, ceea ce ma determina sa mai spun tigaretele sunt semne ale bolii, nu cauza bolii. Din ce-mi dau eu seama afectiunea este de sistem, da’ mai mult localizata la cap. Deci, vulnerabila si fierbinte. E clar, din cauza acvariului.
Vlaicu, eu in situatii de genul asta prefer sa dorm, dar rareori am ocazia, din pacate. Nu stiu insa cum reusesti sa te mobilizezi destul pentru a citi o carte, eu n-as reusi sa parcurg decat, cel mult, o carte cu povestioare pentru copii. Restul ma oboseste. Sau poate cartea de-o citeam cand m-a pocnit nu-i tocmai prietenoasa…
Mastic, detalii, te rog!
Detalii? Sunt deja flatat, spre deosebire de restul ocaziilor cand e ca la metro, se inchid usile. Te scutesc de aceasta urmare. Nu stiu da gaura la pat. Iar cu hidratarile ii chinui pe altii.
Zau daca-nteleg ce ti-a casunat.
In fine, fiecare are proprii cuci, pe care si-i stapaneste mai mult sau mai putin sanatos.
ce-i drept, trebuie sa fie o carte antrenanta. Nu neaparat buna, dar sa te tina in priza. Trilogia Non-A de A. E. van Vogt ar fi o alegere buna. (jocurile pe computer presupun ca nu prea te pasioneaza).
offtopic, lordul/domnul luminii sucks!
Dragos, mie-mi zici, de cand ma chinui cu el, mai am 40 de pagini si nu-mi da ghes deloc sa-l termin odata! Bine ca zici si tu la fel, credeam ca e doar din cauza memoriei mele deficitare care ma impedica sa retin numele zeitatilor alora (“minunata” strategie sa aiba fiecare cate 3-4) si sa nu pricep care cu cine se bate si de ce.
si cica e mare carte, clasic sf etc… cah!
mi-am imaginat (intrucat ai inceput sa ma musti) ca ti-ai revenit si o sa scrii! haida, haida