De vreo opt ani visez sa vizitez orasul. De cam toti atatia visez sa traiesc in el. Prima dorinta de pe lista s-a indeplinit. Ar trebui sa incep sa lucrez la cea de-a doua.
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
Uf, mie imi pare rau ca nu ai stat mai mult, nici nu vreau sa ma gandesc ce-i in sufletul tau
Oh, cat de misto c-ai fost acolo. E cam ca visul meu cu Londra.
De vreo 20 de ani îmi doresc să părăsesc oraşul (cel în care trăiesc!) Cam tot de pe atunci, trăiesc într-un spaţiu virtual, populat cu fantasme, strigoi, iele, amintiri. Mai nou şi „confesiunile” unor „voci” de pe Internet, ascunse în spatele câte unui avatar. Se adaugă apoi, imprevizibil, frânturi de poveşti relatate voit sau auzite întâmplător, cine ştie pe unde, când…
De câte ori am ocazia – sau când sunt nevoit – „îmi iau geamantanul şi plec” în câte o incursiune. În Apuseni, în Maramureş, pe Clisura Dunării sau în Deltă, la nord de Tismana către Podul lui Dumnezeu, sau în ţinutul momârlanilor, către izvoarele Jiului de Est, de Vest… Nu rezist prea mult „în deplasare”: mă încarc cu atât de multe irosiri şi neputinţe şi disperare încât fac pe dracul ghem şi mă întorc în „lumea mea”. Fantasme, strigoi, …amintiri, mărturii, „cutiuţe cu voci”…
De un timp încoace s-a întâmplat însă ceva: „lumea mea” începe să semene tot mai mult cu oraşul (cel în care trăiesc!). Şi-mi aduc aminte – cu oarecare strângere de inimă – de sentimentele ce păreau să te fi cuprins când ai realizat că piersica în care tocmai „visai că trăieşti” începuse să putrezească.
hai inapoi!