De ce la Carturesti se vinde mustar? Consumam literatura pe paine?
De ce poarta femeile bijuterii cu iepurasul Playboy? De ce si-l tatueaza pe fesele sortite zbarcirii?
De ce ne inmultim, orbi si surzi?
De ce digital versus film, Ryu versus Haruki, als versus Gorzo?
De ce avem toti nevoie de Valium, Prozac, hash, vin, tutun?
De ce e Dambovita plina de cacat si de ce ne integram in peisaj?
De ce strainilor le plac cel mai mult micii?
De ce exista “cizme de vara”? Vor aparea si sandale si papucei de iarna, eventual captusite cu blana de urs?
De ce port conversatii absurde cu vanzatoarele de bilete de autobuz?
De ce plecam capul?
De ce autorii de carti pentru copii scriu doar serii de cate trei, cinci, sapte, noua, doua mii sapte sute patru volume?
De ce da si de ce nu?
1. ala nu e mustar, e samanta de cultura. inghiti cateva boabe si peste un an volumul tau va aparea in rafturi. numai la carturesti.
) nu, n-or sa apara.
2.nu cunosc, n-am vazut
3.ca sa ajungem multi si mutzi
4.ca sa ma apuc eu de citit si ryu, il stiu doar pe al doilea. plus ca zi merci ca nu se compara Nichita cu Nikita.
5.hihi, eu aproape am scapat de toate. deci nu avem.
6.pe bega curge lapte si miere
7.pentru ca mici li se ofera. ce, ai vazut tu turisti intamplinati cu limba de vita in sos de masline?
8.ca sa le ascunda degetele de la picioare, in general urate
9.pentru ca n-ai abonament
10.ca sa nu-l taie sabia, hellloooo?!? si sa nu intepenesti cu el in aceeasi pozitie, unde pui ca risti sa ajunga nasul pe sus.
11.ca nu se mai termina copiii
si da si nu, dar sa fie fain.
stiu ca am plictisit lumea cu acest comentariu, pur si simplu nu stiu cum sa-mi manifest afectiunea fata de persoana ta virtuala pe care inca n-am reusit eu sa o scot la o cafa buna. nah. de asta toate!
sandale cu blana am vazut, ha, inca de muuult.recunosc ca eu port sandale si iarna
ma rog, not on a daily basis.
habar n’aveam ca dau mushtar la carturesti, oricum ihate the place. sper sa dea si ceapa si sa moara toti.
sober people suck..
Chiar se vinde mustar in Carturesti ? Si pachetele de ceai mi se pareau… prea mult.
)
Cat despre cartile pentru copii… las` sa fie in cat mai multe numere magice, si cat mai groase, sa le placa si sa citeasca de-atunci cat mai mult. Cine stie daca o sa aiba rabdare cand o fi mai mari. Pe mine, par example, ma atrage ‘Razboi si pace’, da` in acelasi timp ma sperie volumul cartoaielor.
)
Did, ce bine c-ai raspuns punctual, chiar asteptam sa se-ncumete cineva, dar mi-era teama sa nu se considere interogatii retorice.
Dac-am ajunge muti, parca n-ar fi asa rau, dar cred mai degraba c-ajungem limbuti. In directa proportie cu surzenia.
Ryu n-am citit nici eu, dar am auzit ca unii liceeni o apreciaza teribil pe poeta Nichita Stanescu.
Adevarat e ca plecarea capului te protejeaza de obicei de armele albe, dar parca iti si provoaca niste probleme iremediabile la coloana, de-ajungi sa nu mai poti privi inainte si-n lateral, ci doar in jos (spre picioare, de unde si atatea fotografii pe tema).
Oricum, ma simt stanjenita, daca iti place persoana virtuala trebuie sa am grija sa nu iti fac cunostinta cu cea reala, oamenii se declara in general dezamagiti, pai ce, eu i-am pus sa ridice stacheta asteptarilor? Filtrul tau pare insa foarte bun, croit dintr-o sita deasa, asa ca ma bucur ca macar identitatea asta fragmentata a reusit sa treaca de el.
Tuvia & Roxa, nu doar mustar, dar si odorizante de masina si peltea de gutui. Maine-poimaine o sa trec pe-acolo ca sa-mi cumpar o ruda de salam si-o cutie de detergent. De cand au cazut in pacatul de a aranja cartile in ordine alfabetica, zau daca mai am vreun imbold sa-i vizitez.
Iar cartoaiele… am auzit chiar plangeri c-ar fi prea subtiri! Si eu, care nu ma induplec sa m-apuc de-o carte cand vad ca trece de 600 de pagini… Ce sa zic, cererea intalneste oferta, dar ma deprima mercantilismul asta indreptat asupra mintilor inca necorupte.
dada, unde au asezat cartile in ordine alfabetica? doar in bucuresti? vaai, tre sa verific in tm
sper ca n-a fost directiva de la centru 
) genial. dar de ce nu le-au asezat in ordinea isbn urilor?
[am filtru naspa, nu vezi ca ma plang mereu de omi? dar tu ai trecut prin ala nou, asa ca n-ai scapare]
in primul rand, Carturesti nu este o librarie, sau nu una asa cum am invatat noi la scoala ca sunt librariile, cu manuale, autori romani din bbliografia scolara a anilor 80, papusi, pixuri, plicuri si mine de creion.
la Carturesti ne-am gandit la altceva.
Carturesti este ceea ce se numeste un concept store, un loc unde se fac asocieri de produse culturale. ceaiul are in spate o cultura despre care mi se pare absurd ca e nevoie sa amintim. la fel si vinul. pt cei interesati de gastronomie am adus o selectie de produse rafinate (nu vindem mustar de la bunica, ar fi corect sa mentionezi). nu seamana cu un aprozar, nu impingi cosul, nu-ti cantarim nimic. Avem mustar englezesc, vinuri din Chile, ciocolata belgiana, siropuri din Provence, biscuiti din Toscana.
pt o librarie care nu se vrea o librarie, facem o treaba destul de buna. nu din intamplare aici se organizeaza cam toate lansarile importante de carte, sesiuni de autografe cu autori importanti de aici si de afara. nu din intamplare este recunoscut Carturestiul la Frankfurt, Paris, Londra sau New York. avem cea mai extinsa oferta de carte romaneasca si straina. si videm la pretul recomandat de edituri.
Nu-ti place la noi? Este absolut ok, nu exista chestii perfecte. Noi ne asumam riscul, facem ce stim mai bine pt cei care apreciaza conceptul nostru.
Ia comentariul meu ca pe o explicatie, nu ca pe o justificare.
prea mult crap nu e ok.
Mustarul – produs cultural. Hai c-am trait s-o aud si pe-asta. Ce conteaza ca-i la trei sute de mii borcanu’ de 50 de grame? Daca vreau vin, ma duc la un magazin specializat. Daca vreau foie gras, ma duc la Delicateria. In Carturesti intru sa cumpar o carte, un omagiu, un moleskine. Atat. Suna bine chestiile astea de PR, dar pentru cei care abia dau cu nasul de ele. Stim cu totii ca-i criza, asa ca poate mai ciupim din portofele cu dulceata la suprapret. In schimb ametim organizarea cartilor pe raft (comicsuri cu zombie, mate si sange la sectiunea de copii, langa Miffy), librarii parca-s parasutati intr-un loc in care n-au ce cauta (deja trei experiente proaste la rand) – deh, si aici trebuie sa mai coboram din standarde, nu mai merge cu teste stricte de cultura la angajare – si alte cateva. Si tocmai asta-i problema, ca-mi placea la voi (am onoarea sa vorbesc oare chiar cu proprietarul?). Cel putin in Verona, cele din malluri mi se par total pe langa brand, dar cine sa mai tina cu dintii de coerenta strategica atunci cand profitul se diminueaza vazand cu ochii?
Nu tineti cont de faptul ca oamenii fideli simt ca nu mai e spatiul placut de odinioara, ca intra sa regaseasca o atmosfera si se ratacesc printre rafturi (in sensul negativ), nu va obliga nimeni. Dar fara praf in ochi, te rog.
Daca ai fi dat doi bani, poate ai fi cautat de cate ori apare Carturesti pe acest blog. Si-ai fi vazut ca mentionarile nu-s putine si, prin frecventa si context, ai fi dedus ca incadram libraria la categoria “lovebrand”. Inca n-am scos-o de acolo, dar presimt ca momentul se apropie. Fa-i un serviciu si nu-i da un branci.
au luat at literam ” sa mananci cartea ”
huh…
cumustarcumustarcumustar
offtopic, ai o lepasa de la mine:
http://chestiilivresti.blogspot.com/2009/08/mihail-sebastian-despre-marcel-proust.html
ok, am revenit. eram curios sa vad ce reactie vei avea la comentariul meu.
trecand peste amenintarea simpatica, este evident ca discutam in paralel. eu incerc sa-ti spun ca asa a fost gandit Carturestiul de la inceput, cu toate aceste chestii care nu-s din peisajul unei librarii standard (Moleskinele au fost aduse cu foarte mari eforturi btw), iar tu te oftici ca un borcan de mustar costa 30 de lei.
atat costa el si este pt cine vrea sa-l cumpere. raftul ala se va muta de acolo, oricum, exista o camera dedicata la care se lucreaza de ceva timp, un fel de bucatarie deschisa. exista asa ceva si la Londra, nu este un ozn.
iar in malluri merg tot oameni, chiar si Patapievici.
disputa nu are rost.
mi se pare mult mai interesant ce-mi spui despre colegii mei si despre aranjarea la raft. astea sunt treburi la care putem lucra si iti multumesc pt feedback, voi avea grija sa ajunga unde trebuie.
intr-un fel, poti spune ca lucrez la PR. dar mai sus nu ti-am spus decat ce ti-ar spune oricine stie Carturestiul de pe vremea cand eram mica librarie de dupa colt. brandurile sunt chestii vii, supuse subiectivitatii si greselii.
si intamplarea face sa stiu cam cat de des apare Carturestiul pe blogul asta, numai ca atunci cand tu-mi spui mie ca am ajuns sa lucrez la aprozar, eu ce ar trebui sa fac, sa-mi pun un halat si sa zambesc?