Toata lumea e usor melancolica, daca nu trista pe de-a-ntregul. Vara parca nu-ti permiti sa dai frau liber regretelor si “ce-ar fi daca”-urilor, e soare, e mare la o oarecare departare, e uneori si concediu, dar gata, cum se schimba fila-n calendar si cade un pic de ploaie, ai deodata timp sa-ti vezi viata.
Prima oara dupa optsprezece ani, nu incep nicio scoala. Am insa un junghi mic in piept, echivalentul unei pietre la rinichi, cum ca tot o sa sune clopotelul si pentru mine. Ba chiar mi-e dor de curti de liceu, de cumparat caiete si de umplut patratele, facand teme la matematica (unul dintre subiectele recurente de cosmar). Reusesc temporar sa-i inteleg pe cei care aduna diplome peste diplome, din simpla dorinta de a continua programul cu care s-au obisnuit (amestecul perfect intre rutina si necunoscut), chiar daca sunt departe de a aspira la asa ceva.
Toamna dau in frenezia cumparaturilor, de la bomboane cu umplutura de capsuni la geluri de dus si carti mereu prea scumpe. Mi-am dat seama ca nu-s deloc cumpatata cu banii, concluzie diametral opusa fata de impresia cu care traiam pana mai ieri. Ciudat cum alegem cateodata sa credem exact opusul a ceea ce exista.
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
Caută și vei găsi
Blogroll
Fuse și se duse
flickr
Comentezi?!
Eu credeam ca oamenii de gen acumuleaza diplome pentru ca scoala romaneasca nu presupune niciun efort si reprezinta o alternativa la munca…
Hm…In sfarsit esti libera…bucura-te!
i miss school, too. Mereu imi vine sa iau 21-ul si sa cobor la mosilor si sa ma indrept spre foishor..mai ales acum, cand e plin de frunze.Si mie dor de caiete…
scoala va lasa mereu amintiri.
nicicand nu uiti cele dintai trairi..