Parcă nu mai sunt în stare să duc nimic până la capăt, strâng cărţile în vrafuri pe noptieră, încep una, continui alta, abandonez la jumătate sau la trei sferturi. Cert e că deocamdată mă oboseşte liniarul. Într-o astfel de situaţie de criză, apelez la o soluţie testată şi verificată (nu mai am încredere în nimic nou): iau de pe raft unul dintre jurnalele lui Cărtărescu şi-l transform în lectura dinainte de culcare, deschizând cartea la întâmplare şi citind pe sărite, dând pagini ba înainte, ba înapoi. Câteodată nimeresc un fragment pe care l-am citit şi alaltăieri, dar nu mă împotrivesc şansei şi îl mai parcurg o dată. Când am capul gol şi nu iese nimic şi mi-e teamă că nu va ieşi nimic niciodată, am nevoie să văd prin ochii altcuiva, chiar şi în felul ăsta întrucâtva artificial, cuprins într-un anumit număr de caractere.
Aseară, tot dând peste menţionări ale Zmeilor, am scos din bibliotecă albumul mare pe care mi-l dorisem atât de mult (vai, ce scump era pentru buzunarele mele). După patruzeci de pagini de “zmeul zmeelor” şi de “câini de zmeu” (care sunt o specie aparte, nu doar o insultă, cum se crezuse iniţial), după ce-am citit despre organe prinţesoreceptoare şi voinicoreceptoare şi m-am oprit câte cinci minute să analizez fiecare amănunt al ilustraţiilor lui Banuş (zău că-mi scăpaseră multe), am izbucnit în râs. “Ce faci?” “Citesc Enciclopedia Zmeilor” “Păi n-ai mai citit-o o dată?” “Ba da, dar n-are a face” “E pentru copii?” “Nu numai” Nu cred că s-a lămurit, dar nu i-o pot da să se convingă până nu termin şi Zurba Inelară a lui Meer-Tscha.
Mare păcat că Humanitasul nu l-a mai reeditat în acest format, cred că ediţia din 2008 pierde mult din savoare.
Bonus – poza restantă (dovadă că nu mă pricep la asortări):
Ba mie mi se pare ca asortarea asta contribuie la buna dispozitie… deci nu mai conteaza
dresurile merg cu balerinii, acum nu’mi dau seama exact ce e mai sus
nu conteasa, as long as u feel good 
io fac asa cu Jurnalul Virginei W.Cred ca nu osa’l mai termin ever, pt ca ma ia plansul…sau poate l’am terminat deja si nu’mi dau seama 
si eu vreau, si eu vreau enciclopedia zmeilor! suna de parca as putea-o analiza atat de bine cu teoria mea despre nonsens de care tocmai ce-am scapat
si tin sa adaug, neaparat, ca de fapt si tu stii ca te asortai, si ca mie imi place foarte mult sa revad acesti pantofi, pentru ca simt ca existenta mea a contribuit cumva la aparitia lor in lumea ta
Ba mie-mi place foarte mult cand te imbraci asa colorat!
)
iar ma inregistrezi?:))))))
Pingback: Sîc. « Surorile Marx