dailycrap

Multe însemnări noi în reader. Apăs cu un amestec de curiozitate și înfrigurare – atât de multe trebuie să fie un semn bun, de mult nu am parte decât de zgârcenie virtuală. Mângăi rotița mouseului de parc-ar fi cumpărată dintr-un sex shop. Scris generos și frumos, fotografii ca-n alte vremuri. Mă bucur. Nu știu ce s-a-ntâmplat de a provocat toate astea, dar mă bucur. Nu e bine să chestionăm minunile, sunt prea fragile pentru întrebările noastre. Mai mult și mai mult, însemnare după însemnare. Parcă însă…
Data trecută în dreapta, lună și zi, e de acum doi ani. La fel toate celelalte. Readerul și-a bătut joc de mine și m-a momit cu trecutul ambalat în hârtie de viitor. Nu s-a schimbat nimic, tăcerea e tot acolo. Fereastra spre ceea ce știam s-a-nchis, trântită de vânt. Zdrang. Geamul se sparge. Oftez și-mi aprind o țigară – mâner.
Poate ce știam eu nici nu mai există de fapt, în timp ce eu prefer să cred că hibernează într-o iarnă nesupusă legilor firii. Imaginația e capabilă de multe nefăcute.
…La fel cum uneori fire pe care le credeam rupte fără putință de reînnodare trainică îmi apar în somn și-mi dau seama că se mai respiră pe undeva, firav dar constant. Viu. Atunci mă trezesc brusc, cu inima bătându-mi mai repede.