the sweet light of morning

Noroc cu ionuca, altfel mi-aş fi petrecut ultima zi de toamnă călduroasă (aşa cum aş vrea să fie fiecare zi din an) între patru pereţi, numărând firele de praf de pe rafturi. Şi, chiar dacă am făcut eforturi herculeene să mă trezesc duminică dis-de-dimineaţă (ceea ce e, pentru alţii, o oră absolut decentă) şi ne-am întâlnit pe drum cu tot felul de cazuri psihiatrice, măcar pentru cafeaua de la sfârşit, când ne-am înşirat toate aparatele pe masă şi ne-am întins picioarele obosite, tot pot spune că a ieşit cu +. Nu ştiu dacă şi pozele se încadrează la acest capitol, asta rămâne la judecata fiecăruia. N-am vrut să umplu însemnarea cu 30 de imagini, cine doreşte şi pofteşte, poate vedea în amănunt cu un click hotărât pe “view all images”.

Să ne fie de bine (ionucăi, Marthei şi lui Eddie).