dailycrap

Aventurile mele Gaudeamus-istice abia au început şi deja am poveşti suficiente cât să merite o însemnare.
Uitucelile proprii nici nu mă mai enervează, le iau ca pe un dat şi mă mulţumesc să ridic din umeri resemnată, nu îmi pot cere nimic, ca unui elev slab, a cărui lucrare de nota trei nu te mai poate surprinde.
Astfel, vă pot povesti cu lux de amănunte traseul parcurs de la Piaţa Charles de Gaulle la cea a Presei: via Aeroportul Băneasa, pădurea cu acelaşi nume şi Grădina Zoologică. Astfel: se iveşte în zare un autobuz cu un număr nefamiliar, dar pe care scrie mare “circulă pe la Piaţa Presei”. Minunat, îmi zic şi mă urc cu elan. Autobuzul ocoleşte pe departe parcul şi o ia înainte în loc să facă la stânga. Trece de podul Băneasa. Suspectez o deturnare, aşa că mă dau jos. Fumez o ţigară. Străbat trotuarul în stânga şi-n dreapta, nu depistez staţia pentru sensul opus. Mă întorc resemnată, aşteptând următorul autobuz care mă duce în direcţie greşită. Ajung la marginea Bucureştiului, eu şi câţiva muncitori. Ionuca mă consolează la telefon. Număr în gând toţi oamenii care mă pot culege de prin coclauri. Rezultatul nu-mi iese nicicum ca o cifră pozitivă. Mă urc în alt autobuz. Număr farurile maşinilor blocate în trafic lângă Ikea. Mă opresc la 500. Citesc. Autobuzul e plin, dar nu se aşază nimeni lângă mine. Cartea funcţionează pe post de sperietoare. Cobor unde trebuie. Blestem toate mijloacele de transport de la suprafaţă. Fumez o ţigară. Ajung mai târziu cu un ceas.
Mă învârt bezmetic printre standuri, înşfac câteva cărţi, mai multe decât mi-am propus, bineînţeles, am comportamentul tipic al unei muieri împătimite de pantofi pe care nici nu apuca să-i poarte. Plec acasă cu această carte, doar ca s-o descopăr aşezată deja cuminte pe raft (se pare că mi-am cumpărat-o prima dată la Bookfest-ul din vară). Mi-am dat seama apoi că de fapt îmi doream asta, ce vină am dacă editura e neinspirată şi produce coperte atât de asemănătoare şi născătoare de confuzii în mintea mea slăbită… Prin urmare, cui îi face cu ochiul să se scrie mai jos pe răboj, o dau cu plăcere, dar nu gratis, ci la schimb cu orice n-am citit. (Nu e prima oară când mi se-ntâmplă, aşa că nici măcar asta n-a avut darul să mă enerveze.)
De mâine-ncolo voi fi pe metereze la târg, câte-o jumătate de zi, alternativ (a doua, prima, a doua). Treceţi să mă vizitaţi şi să-mi aduceţi bomboane, ca să nu-mi fie urât.

Bonus: Ce instrucţiuni de cumpărat cărţi primesc: “Vreau O mai scurtă istorie a timpului de Hawking. Şi Scurta istorie a timpului. Amândouă. …De fapt nu amândouă, numai aia mai scurtă.” (C., desigur)