Să începi lucrul de marţi înseamnă doar amânarea inevitabilului. Dacă la asta se mai adaugă şi depresia post-concediu, trezitul în toiul nopţii, repetându-mi întruna “Nu mai vreau să mă duc mâine la lucru, îl urăsc din toate străfundurile fiinţei!” e absolut de înţeles. Traumatizată încă de la naştere, petrecută nu mult după mijirea zorilor, şi acum mi se pare inuman să mă scol din pat când afară e încă întuneric, laolaltă cu muncitorii în trei schimburi (nu că asta ar fi ceva rău, dar nu e nici pe lista mea de modele). Un lucru e cert: nu voi ajunge niciodată o babă care se trezeşte odată cu găinile şi apoi umblă toată ziua prin oraş cu autobuzul. O babă care se scoală după prânz mi se pare mult mai simpatică.
În perfectă concordanţă, ieri mi-au sunat perpetuu în cap versurile “Ce oraş frumos! Fabrici şi uzine”, după care, pentru prima dată în câţiva ani, am reuşit să iau metroul în direcţia greşită, mirându-mă inocent înainte: “Vai, dar ce gol e, am şi loc să stau jos!”. Ba m-au băgat în sperieţi urletele de prin centrul vechi, când m-am oprit să iau un pachet de ţigări proaspăt scumpite şi în spatele meu era un ping-pong neîntrerupt de “Hai, să moară mama!”. M-am decălit, e evident.
Una dintre puţinele părţi bune ale zilei (într-un exerciţiu steril de gândire pozitivă) a fost următorul mail primit de la o colegă, semn că nu sunt singură în această suferinţă muncitorească:
“Parcă suntem prinşi într-o buclă temporală, nu?
Iar cu toţii, aciişa, la magnificul serviciu, repetir la nesfârşit.
Parcă nici n-am fost plecaţi.
Mai că-ţi vine să-ţi tai venele de o bucurie atât de mare, încât.”
Cum orice lucru rău pentru mine poate fi bun pentru alţii, am ajuns să mi se solicite ca, la ieşirile la bere şi alte astfel de băuturi, să mai povestesc despre serviciu, pentru ca ceilalţi, prin comparaţie, să-şi aprecieze colegii, şefii şi programul de lucru. În caz de astfel de nevoi, să ştiţi că pot aplica un asemenea tratament şi pe mail – nu e absolut necesar să mă priviţi în ochi în timp ce vă conving că serviciul pe care nu-l puteţi suferi are nuanţe pronunţate de roz, nu de căcăniu, cum în mod eronat vi se pare (mă gândesc chiar să fac asta contra cost).
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
unde muncesti si ce muncesti acolo ?
Cu onor (ar trebui să) prestez în domeniul culturalo-editorial – sper că răspunsul e suficient de lămuritor.
cercetatorii mai mult sau mai putin americani cred ca noi suntem intr-o astfel de bucla temporala, motiv pentru care contactul cu alte civilizatii ar fi oricum compromis din start.
la voi la serviciu o fi bucla mai accentuata -foarte probabil de criza-, asadar contactul vostru cu alte joburi ar fi practic inexistent.
cercetatorii nu stiu inca prin ce cai am putea scapa de bucla ce ne tine la distanta de colegii de univers, dar voi puteti scapa de bucla prin magicele cuvinte :”B*$%, I’m outta here! I quit!”
plm.
nu, nu-i prea. e doar acceptabil. banuiesc ca nu vrei sa detaliez. big secret, buhuhu.
imi cer scuze, am gresit postul; trebuia sa scriu: you have really nice toes. YOOHOO
Sincer, nu văd ce relevanță avea dacă scriam că lucrez la SC. X SRL, cu ce te ajuta? Cine mă cunoaște și în viața de zi cu zi știe și unde lucrez, cine nu nu. Sau vrei să știi exact funcția pe care o dețin? Redactor se cheama. E bine așa?
god help the (working) girl http://www.youtube.com/watch?v=t9zQggfpYEM (primiti cu dedicatia?)
da, e mai bine. n-o fost prea greu, bag de seama.
sweet, hehe
Draga doamna, sunteti oricand binevenita cu dedicatia
Inner, si eu, care credeam ca te pregatesti sa-mi faci o oferta de job…
oompa, pot sa-ti fac si-o oferta de job, dar nu-ti cunosc posibilitatile intelectuale. care-ti sunt ? poate-mi arati un CiVi. hehe
un cv iti arata posibilitatile intelectuale ale unui om?
lucrezi cumva in HR?
obisnuiesti sa intrebi candidatii la interviu: “daca esti intr-o cutie, cum gandesti in afara ei?” ?
c lar!
Dară copii, nu vă urzicaţi, viaţa-i scurtă, unele CV-uri la fel, ce-are a face?
Inner, înainte să-mi dezvălui posibilităţile intelectuale, care pot fi citite însă printre rânduri de către un ochi format, ce-ar presupune minunatul job? Ţin să zic că anunţurile de pe site-uri mă cam întristează, se caută fie reprezentanţi Avon şi secretare, fie programatori PHP şi directori de marketing. Mai ales cerinţele celor din urmă nu le îndeplinesc deloc, să se consemneze, nu ştiu să depanez un calculator, să adaug mustăţi în Photoshop şi să fac rapoarte de 500 de pagini în două zile. Să nu fim însă negativişti.
oompa, dar eu n-am niciun loc de munca pentru tine, adica, sa-ti propun unul. doar ca-ti citesc blogul, si extrem de rar mai scriu cate un “comment”, c-o tenta nu prea serioasa. prezentul “comment” se incadreaza in sfera celor serioase. acum, sa-ti citesc ultimul post, ca n-am apucat.
P.S.: un optimist e un negativist foarte bine informat. olé!
Uite-aşa moare speranţa ultima
Dar dacă afli, aşa-i că-mi zici? Îs deşteaptă şi învăţ repede, vă rog să mă credeţi pe cuvânt (nu de pionier, că n-am apucat să fiu).
Noi să fim sănătoşi.
Nah, speranta nu moare niciodata, hehe. Pai, da, am sa-ti spun, cu toate ca nu-s din Bucuresti. Dar am sa-ti spun. Te cred pe cuvant.
Sanatosi, neaparat. Restul, se rezolva, chiar si din inertie.