Nu cred c-a fost o idee bună să încep cartea asta într-o zi de luni, într-un autobuz ca oricare altul, cu geamurile aburite şi prea puţine locuri, în care oamenii îşi împing burţile-nainte ca să mai câştige puţin spaţiu, pulpele conturate pe sub cojoace şi ţâţele de trei kilograme bucata, înghesuite în sutiene de la Obor şi pulovere tricotate acasă, “unde te bagi aşa, ca bolovanul?”, “vreau să trec”, “ei, aşa ceva nu se poate!”, oamenii se bolovăneau în sus şi-n jos pe trepte, în întâmpinarea zilei de lucru, pornesc încruntaţi, fără să se mai mire de nimic, iar eu dădeam pagină după pagină şi mi-e teamă că o să încep să vorbesc peltic sau măcar dezlânat şi turuitor, nu mi-au plăcut niciodată defectele de vorbire, aşa cum declară alţii că sunt absolut fermecaţi de rârâiţi sau sâsâiţi sau bâlbâiţi, poate slăbiciunile astea li se par înduioşătoare şi le-aduc aminte de copilărie, nu ştiu, dar nu trebuie să găsesc eu o explicaţie pentru toate şi fiecare are dreptul să-i placă orice-i trece prin cap sau vede la televizor, ar zice cineva, aşa că mai bine să fiu atentă la mine decât la alţii. Nu cred c-a fost o idee bună să încep cartea asta într-o zi de luni dintr-o săptămână aşa de grea, în care trebuie să trec tot felul de praguri imaginare, cu atât mai solide cu cât acord mai multă importanţă unor simple convenţii, şi trebuie să învăţ că nu mai sunt aşa de tânără cum aş vrea, că cnp-ul atârnă tot mai greu, că “30 is the new 20″, dar asta-i proclamat de nişte oameni la fel de speriaţi ca mine, de-asta îmi place Houellebecq, al cărui nume nici acum n-am învăţat să-l pronunţ, cu personajele lui înspăimântate de bătrăneţe şi pline de lamentări, ce să ne mai ascundem atâta după deget, nu te simţi mai bine, nu devii mai înţelept, nu eşti mai împlinit, mai conectat la energiile universului, mai curat sau mai uscat dacă eşti mai bătrîn. Eşti doar ceva mai aproape de moarte şi atâta tot. Nu cred c-a fost o idee bună să încep cartea asta într-o zi de luni după ce toată lumea m-a avertizat că e sfâşietor de tristă şi se termină prost, ca toate lucrurile în viaţă, dar eu am plâns o singură dată citind o carte de ficţiune şi-atunci aveam sensibil mai puţini ani decât am acum, aşa că mi se pare că mi-am mai tocit colţurile şi mi-am mai îngroşat pielea ca să nu mai plâng decât la filme, documentare, competiţii sportive şi desene animate, mi se pare suficient, îmi pot pune zăgaz imaginaţiei, dar nu şi imaginilor proiectate pe retină, o fi şi aici un secret sau poate nişte exerciţii de urmat pentru întărirea şi astuparea glandelor lacrimale, dar, ca multe alte secrete, încă nu l-am aflat, după cum nu ştiu cum să fac să nu mai visez că sunt bună prietenă cu oameni pe care n-o să-i mai văd în viaţa mea, mi se trage probabil de la singurătate, dar asta nu-i o compensare, e doar sâcâitor. Ca şi toate celelalte lucruri.
Vorbele altuia mă definesc
"I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap." - Chuck Palahniuk umpa.pe.mail la gmail.com
OK, misto scris, dar nu nou. Stream of consciousness si textualism. E de prin anii 70, de la Marquez (“O suta..”, “Toamna…”), de la Beckett (“Play”, “Molloy”…). Prin ’85, Tanase (“Corpuri de iluminat”). Un foarte cuprinzator etc.
Eu unul nu prea mai tin la tehnici de text (“USA”-ul lui Dos Passos si “Abbadon Exterminatorul” mi-au dat la mir deja). Sunt decis de partea celor care scriu traditionalist si foarte, foarte elaborat: me + Jorge Luis Borges = love! me + Pasternak = one night stand! etc. Lawrence Durrell? Marriage!
Îmi pare rău dacă te-aşteptai la ceva nou şi n-ai găsit, dar nici nu-mi iau responsabilitatea asta în cârcă. De câte ori să mai reinventăm roata? Plus că zău dacă-mi propun vreodată să rup gura târgului, ce naiba, dacă am ajuns să căutăm aşa ceva până şi pe bloguri, ni s-a defectat rău busola. Aşa am scris acum că aşa mi-a venit şi cam aşa ceva citeam (or eu sunt influenţabilă în acest sens, se ştie, dacă-mi place lectura momentului, îmi vine să vorbesc întruna cum făcea autorul – e un fenomen trecător şi repetabil). Nu ţin să “guste” toată lumea şi nici nu se poate, rateuri avem cu toţii.
Ei, faceam si eu conversatie. Don’t bite my head off, will ya!:)
Ei, nici nu-mi propusesem aşa ceva, azi sunt într-o pasă non-violentă
Conversaţia e mereu bine-venită.
Calin! In primul tau comentariu, te refereai la cartea pe care a inceput Oompa sa o citeasca, sau efectiv la insemnarea scrisa de ea?
La textul ei. E text literar. Acum nu stiu, poate n-o fi avut ea intentia, dar e literar. Nici Anais Nin nu intentiona sa scrie literatura, dar intr-un final si-a publicat jurnalele si posteritatea i-a rezervat titlul de scriitoare.
Esti genial!
) De acum inainte, cand o sa ma mai cert cu cineva si ala isi incepe discursul, voi sta atenta sa-l urmaresc, cand dintr-o data voi izbucni: e misto spus, dar nu e nou! Si incep sa dau exemple de carti unde mai apare asa ceva.
Ala, nervos, o sa-mi zica: pai ce legatura are, eu ma despart aici de tine!
Eu: las-o domnule, ce ma intereseaza pe mine intentiile tale, ai scos cuvintele, apoi poate le pui in mail si uite asa posteritatea se trezeste sa-ti judece stilul deja obosit.
El: eu nu vreau tu fata nici o glorie, pur si simplu imi doresc nespus sa scap de tine ACUM!
Eu: lasa ca nici Anais Nin nu intentiona sa… asa ca ai grija cum te exprimi!
Calin, sa nu te superi pe mine, dar mie chiar mi se pare geniala faza sa trec eu din blog in blog si sa zic omilor ca e bine scris, dar nimic nou
)
Sanatate, mi-ai inseninat ziua. Stiu, o expresie total uzata
Da, asa e, probabil ca sant tampit. Mersi pentru revelatie. Ma duc sa-mi tai venele. Ne vedem la anul, eu vrabie, tu homo sapiens.
taNpit nu cred ca esti, adica n-am dovezi clare [ai scris intentionat SANT?], dar simtul umorului precis iti lipseste de prin niste parti. pacat, am fi putut sa ne amuzam in continuare
asa ca… tu incruntat, eu nebuna ca rad singura.
[ acum ai liber la citit Si Hams Si Regretel
]
Copii, copii, jucati-va frumos!
Nu-mi stricati dispozitia buna cu greu castigata, fie-va mila.
Pai transeaza: a fost tentativa literara sau nu?
Nu-mi propusesem aşa ceva nici cât negru sub unghie, prin urmare zic că nu şi bine-ar fi să mă şi crezi. Au fost doar gândurile mele de dimineaţă în autobuz, cu o carte în mână, după cum ziceam. Că seamănă sau nu cu altceva – o fi bine, o fi rău? – sincer, nu contează chiar deloc.
ha! scandal! I looove the smell of gipsyness in the afternoon
[ce se aude: plescait de om satisfacut]
da mai, da! a fost. de patru zile sta Oompa sa scorneasca textul asta. spera sa primeasca si ceva premiu de debut. apoi ai aparut tu si ai zis ca e expirata faza [citez: "misto scris, dar nu nou"] si m-a chemat pe mine ca sa o dau la intors si sa zic: eh rahat, a fost doar o insemnare simpla pe un blog fain.
dar pt ca insisti, ma vad nevoita sa recunosc: a fost cea mai MARE tentativa literara din 2010. soldata cu un esec de proportii. din cauza ta. esti multumit acum? ca daca nu scriai tu, noi nu ne prindeam… si traiam cu senzatia ca in sfarsit Oompa a reusit sa scrie ceva original : )))
mai omule, sincer… cum dracului sa vii pe UN BLOG PERSONAL si sa te apuce veleitatile de critic literar? apoi mai si astepti sa fii luat in serios, si daca nu ti se canta in struna, te superi.
1. Oompa – Aşa am scris acum că aşa mi-a venit şi cam aşa ceva citeam (or eu sunt influenţabilă în acest sens, se ştie, dacă-mi place lectura momentului, îmi vine să vorbesc întruna cum făcea autorul – e un fenomen
trecător şi repetabil)
2. Eu – acum ai liber la citit Si Hams Si Regretel
Deci tu + perspicacitate = ?!?
Stiu si eu, nene, cand iti corectezi propriul text, stergi, inlocuiesti (asta presupun eu), cand folosesti repetitii (“Nu trebuia…”), enchene-uri de imagini si treceri asa, proustiene, din realitate in amintire si apoi in dicton abstract, cand tii ritmul frazei sub control… astea sunt elemente de stil. Cand e stil, e text literar, so it’s fair game pentru critica. Pa-dam-pam! Tsssss!
30 versus 20? not necessarily wiser, but happier. se poate. been there, done that.
n-am putut sa citesc cu Regretel in tramvai. l-am lasat nitel in pauza. e prea apasator.
e rusinos sa plangi, ih?:)
Călin, nici măcar amuzant nu mi se mai pare, o putem ţine aşa cât vrei tu, cu ping-pong de “ba da!”, “ba nu!”, “las’ că ştiu eu mai bine ce gândeşti şi ce doreşti, pe mine nu mă prosteşti!”, “inventezi şi aiurezi, mai bine să vorbim despre fond decât despre formă”, dar teamă mi-e că n-am ajunge nici măcar de unde am plecat, ci într-o gaură de covrig. Nu ştiu însă de ce m-ai mai întrebat, dacă tot zici că-mi scrie “mincinoasă” pe frunte.
Jaaaaaaames
hai mai, fiti mai taiosi, pentru o nimica toata. numa’ atat puteti?
da’ io-s mai din topor si in afara de a ma fi educat sa nu spun pe net cuiva lucruri mai rele decat i le-as spune in fata, nu stiu cum e cu astea cu politetea online. de exemplu, ma amuza nespus cand lumea e agresata de spam. oh, vai…
ori asa, ori asultati versurile linistitoare ale cantecului sit down, al acelorasi james. ioi, sa nu-mi fi permis prea multe lucruri, sfaturi etc. pe un glob personal!
dar divaghez.
ciao.
v(R)oiam (am eu carti din anii ’60 in care se scria voiam cu r, deci ma simt confuz acum) sa zic agasata de spam sau se simte agresata de spam, nu mai stiu, una din doua. comicaria e la fel.
dar divaghez.
ciao.
“uelbec”:D
Pingback: dailycrap | piticilor, ce-au avut cu voi?