N-am avut şampanie, tort sau lumânări. În schimb, mi s-a cântat La mulţi ani la ureche, am primit Camera luminoasă, caramele şi ceai negru, radio să am ce asculta în bucătărie când mă mai pocneşte inspiraţia şi încerc să-mi repar greşeala de a oferi fursecuri duşmanilor făcând clătite, prăjituri şi checuri numai şi numai pentru prieteni şi cel mai frumos ceas din lume (nu insistaţi, minunea nu se va repeta, dar, dacă-l iubiţi pe Ghica Popa la fel de mult ca mine, poate vreţi să vă deseneze maşina, motocicleta sau casa, lucruri la care aş fi prima, doar că n-am de niciunele).
Şi-acum s-o iau de la capăt…
I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.com
February 1st, 2010 at 5:02 pm
Cea cu tine e făcută de Băiat
Îmi pare rău că au ieşit aşa de naşpa, you deserve way better ones 
February 1st, 2010 at 5:10 pm
Ah, pardon, nu ştiam, voi modifica.
And don’t worry, I like fuzzy pictures
February 1st, 2010 at 7:06 pm
las’ ca le-a calcat patina timpului; si la hodorogeala vor fi precum alaltaieri. zic si eu. ‘gen’
February 14th, 2010 at 11:26 am
Peste tot prin blogul tau te-ai deconstruit: nu se vad decat fatete mici si detaliile unui corp geometric ocult (hyper-geometric, cu hyper dimensiuni), o tigara fumeganda, curiozitatea catelusului, profilul indiferent fata de privitor, o mana aliniata oblic care nu-i nici macar a ta. Iti vine sa faci zoom pe ochii umezi ai catelusului, sa manipulezi imaginea si sa recompui (adaugand pixeli, eliminand sfericitati optice) imaginea reala a oompei.