Comments on: can this be applied to blogs?

By: Octi

Octi — Mon, 15 Feb 2010 21:11:12 +0000

Cat adevar… Cum zicea cineva, nu poti avea viata facand arta.

By: Spadez

Spadez — Fri, 12 Feb 2010 02:14:02 +0000

Fabuloasa carte “Stranger than fiction”. Mi-a placut foarte mult. Cand am ajuns la sfarsit mi-as fi dorit sa mai fi publicat inca una si inca una … de genul acesta. Poate sunt eu fanboy dar si in postura de jurnalist care nu mai trebuie sa vada totul prin filtrul fictiunii, Chuck mi se pare extrem de priceput. O alta poveste din volumul asta care m-a impresionat in sensul “Era evident, eu de ce nu m-am gandit la asta?” este “You are here”. Daca nu le citesti pe sarite sigur ai ajuns si la ea. Desigur ca mai sunt si alte articole/povesti zi-le cum vrei care mi-au placut dar am mentionat-o pe asta pentru ca intr-o oarecare masura m-a impresionat cel mai mult.

By: bola de nieve

bola de nieve — Wed, 10 Feb 2010 14:43:50 +0000

mi-ai adus aminte de ceva, am rascolit prin arhiva, am gasit – ceva care m-a nelinistit prin 2005 (eheeei, taica..)
“Cu imaginea spatelui ei gol pe retina, Lang spuse atunci ca-i era rusine de faptul ca de-a lungul intregii sale vieti de adult se ocupase cu lucruri atat de abstracte, atat de straine vietii, cum ar fi scrierea de literatura si discutatul cu oameni la TV.
La un moment dat ea se uita la el cu o privire iscoditoare, apoi rosti cu gravitate: <>”. (Kjell Westo-”Lang”, ed. Paralela 45)

By: calin

calin — Wed, 10 Feb 2010 14:04:43 +0000

“Scrisul” se cupleaza probabil cu imaginatia copilului. Desi mie mi s-a intamplat o chestie grafologica, in care am luat un caiet de-al lui frete-miu pe la 4-5 ani si am copiat ce scrisese el in caiet (era la liceu atunci) pe cateva zeci de pagini. Am tinut-o asa cateva zile. Era inclinatia pentru desen de fapt. pentru mine trebuie sa fi fost patternuri grafice, pentru ca literele mele erau foarte aproximative.

@ oompa, zici “carti”, dar ce anume in carti, ce tip de eroi sau eroine, de naratiuni? Si ce reprezinta imaginile imprimate? Tradu-le in termeni psihologici. Daca citesti Jung (psihanaliza jungiana difera de cea freudiana), incepi sa discerni arhetipuri sub imagini pe care le credeai complet personale.

By: calin

calin — Wed, 10 Feb 2010 11:39:57 +0000

@dana Da, da, asta e aducere aminte. Anamneza inseamna sa gasesti principiul din spatele actiunilor, ca si cum te-ai psihanaliza pe tine insati. Si aici gandesti in stilul: ce reprezentau furnicile? Ce reprezenta panza de paianjen, sau paianjenul? Eu vad in asta, asa analiza facuta pe genunchi, o curiozitate legata de mecanisme vii, sa vezi ce se intampla, genul de observatie in detalii marunte. Asta si decupajele… Poti deveni restaurator de manuscrise vechi. Iti plac manuscrisele cu iluminatii, cu ilustratii si intarsii, ca in “Numele Trandafirului”, misterele istorice ascunse in detalii… ? Poate asta te-a adus spre biblioteca? Continua… interpreteaza gesturile Danei de atunci… ea stia raspunsul, si l-a uitat mai apoi, dar il poti recupera.

@oompa
sunt blestemat cu o afectiune a somnului. dorm haotic si intr-o zi o sa ma prabusesc din cauza asta.

By: oompa

oompa — Wed, 10 Feb 2010 11:30:56 +0000

Na că mi-am adus aminte de obiceiul ăla de la tăierea moţului cu alesul obiectelor de pe o tavă. Eu am ales o carte, un pix şi nu-se-mai-ştie-ce. Iar acum chiar asta fac (substituind totuşi pixul cu tastatura, erau alte vremuri ). Cât priveşte înclinaţiile manifestate încă de-atunci nu-mi vine în minte nimic altceva în afară de cărţi. Poate trebuie să mai sondez. Plus că asta se aplică la 5+ ani. O fi trebuind să fie ceva mai precoce?

By: dana

dana — Wed, 10 Feb 2010 11:26:14 +0000

jesus christ. eu taiam furnici si rame cu lama in copilarie. si inecam insecte sau le puneam in panze de paianjen

si mai ciopleam crengi de copac, tot cu lama
hai ca din asta pot sa extrag o chemare, poate devin sculptorita ;P
si imi placea sa decupez chestii. aveam un fix cu obiectele ascutite

nu prea stiu ce sa zic. optiunile unui copil sunt destul de limitate. sa zicem ca vorbim despre o ‘chemare’ precum scrisul, cum ar trebui sa se manifeste la un copil? ca scris nu inseamna sa mazgalesti cu un creion pe o carte inca dinainte sa inveti sa scrii. si probabil ca ar mai fi exemple

By: oompa

oompa — Wed, 10 Feb 2010 11:24:00 +0000

Tot acolo-ţi trimisesem. Dacă n-a ajuns nici acum, nu-s eu de vină.
Funny thing is că tocmai re-citeam despre castelul lui Jung într-o proză scurtă a lui C.P. despre oameni care tocmai aia făceau, construiau castele după cum îi tăia capul, ca să descopere apoi că miros a mucegai. Desigur, interesant la coincidenţe este că ele există.
Şi o curiozitate poate cam nepoliticoasă: cum de eşti treaz la asemenea ore?

By: calin

calin — Wed, 10 Feb 2010 11:11:35 +0000

Oompa, nu stiu unde mi-ai trimis fisierul. uite o adresa (calinionescu@gmail.com).
Descoperitul chemarii? Mmm. C G jung a scris despre asta. Joseph Campbell (Eliade al americanilor) a scris despre asta.

Cea mai sigura metoda este sa iti amintesti de primele tale inclinatii cand erai copil. Copiii isi descifreaza fara gres chemarea, si ii raspund instinctiv. Fa o anamneza, cauta-ti imaginile interioare cere au lasat impresii adanci si care te misca. Scrie o lista de lucruri pe care le-ai fi facut toata ziulica, fara sa te opresti aproape, surda la orice se intampla in jur, ca in transa.

Jung si- adus aminte ca ii placea toata ziua sa construiasca canale in pamant si sa “construiasca”, sa faca niste castele improvizate din pamant si pietris.
Asa a ajuns sa-si construiasca “castelul” de la Bollingen, cu ale sale borne sculptate, si “demoni” risipiti prin gradini.

El nu-i spunea chemare, ci “mitologie personala”. Fiecare isi poate descoperi mitologia personala. Acele imagini, forte si demoni buni care-ti deschid sub picioare calea. Toti oamenii au caile lor. N-am spus ca le cunosc in detaliu, insa stiu ca exista. Betivanul de Bukowski o zice. Diversi maestri ca el…

Oompa, cand ti-ai descoperit mitologia personala, sau chemarea, ti se deschid usi acolo unde nu credeai ca pot exista. You are alone with the gods
and the nights will flame with
fire.

By: oompa

oompa — Wed, 10 Feb 2010 10:43:56 +0000

Ah, ce-mi place o discuţie animată, pe aici e de obicei o linişte apropiată de comă şi n-o suport.
Dana, eu nu credeam c-o să ajung nici la vârsta asta, aşa că ce-i de-acum încolo poate fi considerat ori bonus, ori irosire, depinde cum mă trezesc dimineaţa.
Deci şi tu tot între cărţi te-ngropi, deşi nu de-acolo vine smintirea, zic eu. Eu am (ne)norocul să mă-nvârt doar printre oameni care stau la birou până seara târziu, merg şi-n weekend, şi pe furtună, cred că şi dacă se-anunţă că mâine va avea loc apocalipsa ei tot trebuie să semneze condica (cred c-o să scriu o însemnare mai pe lung şi larg despre asta, mă tot bântuie gândurile în ultima vreme) şi totul mi se pare atât de absurd! Se iau atât de în serios, un deadline chiar e o chestiune de viaţă şi de moarte, un proiect şi o prezentare în powerpoint e tot ce pot naşte ei mai bun! Să fim lucizi, nimeni nu schimbă lumea şi nici n-ar trebui să-şi dorească. Dar nici să-şi spună c-o face (deşi poate asta-i ajută când pun seara capul pe pernă).
Călin, cum adică mă place toată lumea? Doamne fereşte, nici nu-i adevărat şi nici n-aş vrea să fie. I don’t worry about Chuck, I’m just a fan(atic) of his ’cause he know how to open people’s eyes, if only just for a second. Succes cu blogul. Să-nţeleg că nu te-a ajutat nimic din fişierul ăla pt diacritice. Şi nu cred că există “drumul cel bun” sau cel puţin unul universal, asupra căruia să-şi poată da fiecare cu părerea. Cum se face chestia asta cu descoperitul chemării? A uneia care să şi rămână aşa?