nu mă interesează că nu vă interesează

După ce că e luni şi am început să mă conving din ce în ce că această iarnă nu se va termina niciodată sau cel puţin nu înainte să murim cu toţii îngropaţi în nămeţi, cu gâturile frânte după ce alunecăm pe gheaţă sau înecaţi în bălţile ce au luat locul tuturor trecerilor de pietoni…
Deci, după cum ziceam, după ce că e luni, am şi răcit zdravăn, lucru deloc de mirare pentru toţi cei care ştiu că părinţii mei au început să-şi piardă din calităţile umane şi au în schimb trăsături de reptilă, de unde nevoia de a crea în casă un microclimat duşmănos oricăror forme normale de viaţă, în care eu dârdăi sub o plapumă şi două pături. Am încercat să-mi verbalizez nemulţumirea în câteva rânduri, dar am primit în schimb doar nişte priviri confuze (de fapt, nici nu sunt sigură că mă vedeau, dădeau mai degrabă impresia că admiră peisajul din spatele meu), aşa că, oricâte păreri de rău s-ar aduna, nu mai calc pe la vatră până ce temperaturile de afară nu ating minim douăzeci şi două de grade (şi anume niciodată, căci iarna asta nu se va termina în veci).
E cert, mă aflu într-o fundătură. Simt cum putrezesc pe scaun fără putinţă de sustragere, omorându-mi fără milă jumătate din viaţă (căci da, aceasta nu e constituită din zile de 24 de ore, trebuie să le scad pe cele în care dorm şi o visez pe Elena Băsescu). Îmi omor zilele şi mă doare sufletul făcând asta, dar şi mai mult mă doare când aştept să sune telefonul, implorându-l cu cerul şi cu pământul, şi el rămâne mut şi nepăsător, ca o bucată de fier ce este. Da, nimeni nu este interesat de mine şi de capacităţile mele suficient cât să-şi dorească să mă vadă măcar la faţă, de unde deduc că nu posed de fapt aceste capacităţi şi voi ieşi la pensie tot de-aici, asta dacă nu mor de inimă rea înainte de a împlini vârsta cuvenită. Nu sunt într-o fundătură, sunt într-un puţ şi cineva a tras scara.
Vreau doar să zac sub plapumă şi să uit ce se petrece.

(Ajutor?)
This entry was posted in hate of the week, lamentari, zilnice. Bookmark the permalink.

20 Responses to nu mă interesează că nu vă interesează

  1. dana says:

    I wish i could help you but i can’t

  2. tuvia says:

    la mine e sera.Au inflorit muscatele.Daca as avea jaluzele trase, ar fi un contrast fabulos si as uita ca sunt in Caraibe. Sa stii ca si eu ma uit la telefon, el la mine.Nu se intampla nimic.Deocamdata.

  3. calin says:

    Oompa, sa stii ca nu am 30 de ani (ma refeream la Ianuarie 30 si cumva am uitat sa scriu luna). Am 42 de ani, impliniti acum 2 saptamani. Mi-a fost teama sa nu ma crezi un batran libidinos care-si pierde vremea la umbra fetelor in soare, pentru ca da, sunt cam singur pe-aici prin Toronto.

    Si acum am sa fiu un pic liric, semn al varstei.
    Sa stii ca la 25 de ani ai tai sa suferi de un pic de intuneric e chiar bine, e ca o buna scalda inainte sa te apuci de “munca vietii tale”. Cum spun englezii: your life’s work. Esti binecuvantata sa iti spui precum Beethoven: “Sunt disperat, am 25 de ani si n-am facut inca nimic”. Ma induiosezi. Te dor zilele astea asa cum il doare pe un nou nascut circumcizia: numai bine are sa-ti vina din aceasta mica durere sau ratacire.

    Parintii tai, ce bine ca ii ai, e mai bine decat sa castigi un bilet de loterie, doua bilete de loterie: eu unul nu ii mai am. Tine-i cat mai mult; si abia respirand, si umbre bolnave, numai nu le da drumul.
    Peste multe decenii, ai sa-ti amintesti de frigul din camera ta ca de o racoare buna a inimii. Te vad facandu-ti singura frig in dormitor doar ca sa-i simti pe ei mai aproape. Nu te va intelege nimeni la momentul ala.

    Stiu ca e patetic, dar eu unul, mi-as as prefera categoric sa traiesc doar 42 de ani, numai sa ma fi aflat din nou la 25 de ani, si treaz, stiind.
    In ultima vreme am inceput sa-mi caut modele batrane, matusalemice, precum Arthur Rubinstein, sau Voltaire… dar nu e decat lasitate; i-as arunca pe toti peste bord pentru James Dean.

    Cu aceasta efuziune, imi iau adio, n-am sa mai scriu aici, ca sa evit a oripila pe cineva. Iti fac un cadou, insa, o recomandare de lectura, pentru ca vad ca iti place sa citesti: “Arta Vietii” de Andre Maurois (aduna-ti cata naivitate ti-a ramas, cata nu ti-a sters inca apartenenta la propria generatie, si citeste asta). Cred ca ar putea sa te ajute.

    Cheers.

  4. oompa says:

    Tuv, și mai reziști?
    Călin, nu poci răspunde pe cât aș vrea, căci am ochii bulbucați și-abia văd ce tastez, dar ce-are a face vârsta? Una dintre cele mai bune prietene ale mele (cunosc foarte puțini oameni încadrabili la această categorie, poate sunt eu pretențioasă, poate chiar nu se găsesc pe toate drumurile, cine știe) are exact vârsta ta. Și, la anii tăi, ar trebui să te lase rece ce crede unul sau altul sau cine s-ar putea oripila (cine?). După cum mă lasă pe mine rece cei cinci care consideră că pun prea multe poze aici – și de-ar fi fost proporția inversată și tot nu aș fi modificat nimic. Nu știu ce-o fi fost în primul rând în capul meu de-am întrebat așa ceva.
    Partea mai proasta e că tare mi-e teamă că din această durere n-o să se nască nimic, n-o să iasa niciun fluture din cocon, iar omida o să se tărască în continuare și-o să mănânce frunze, deși nu-i place gustul. Și la 35 de ani o să zic tot “n-am făcut nimic”. E îngrozitor, pur și simplu, și abia dacă pot pune asta în cuvinte.
    În final, e decizia ta dacă nu mai scrii aici sau nu mai citești, ce pot spune, mi-a părut bine și ecoul a devenit brusc mai puternic.

  5. Vlaicu says:

    Si pe mine m-a deprimat complet zapada si umezeala. As da 10 portii de salata facuta de Mia (asta e cel mai frumos lucru care mi-a trecut prin cap azi) doar sa se termine iarna.
    Sper sa te faci repede bine. Eu am scapat fara raceala iarna asta, dar in schimb am luat o cazatura zdravana acum 2 saptamani.

  6. dana says:

    da calin, ce relevanta are varsta? eu sunt indragostita de un tip care are exact varsta ta. plus inca 10 ani ;D

    si mie mi-e mereu teama ca n-o sa iasa nici un fluture. am si eu citat din houellebecq care sa ma sperie in fiecare zi :D
    I’ve lived so little that I tend to imagine I’m not going to die; it seems improbable
    that human existence can be reduced to so little; one imagines, in spite of oneself,
    that sooner or later something is bound to happen. A big mistake. A life can just as
    well be both empty and short. The days slip by indifferently, leaving neither trace nor
    memory; and then all of a sudden they stop.

    umpa, cred ca nu se intelegea ce voiai tu din poll-ul tau. eu am raspuns prin si ce daca, dar am crezut ca te referi la bloguri in general. dar poate ..it’s just me

  7. did says:

    [eu imediat ma apuc de lucru. o sa strang o suma mare de bani pe care o voi cheltui cu dana si umpa la vara, la mare!!! iupppppi, abia astept :))]

  8. calin says:

    That’s sweet. :) Ma intreb ce a ramas din Vama pe care o stiam eu. Mai sunt masinutele acolo? Era un mini-carusel cu masinute, in care treceam sticla cu rom in diverse sensuri. Eram un grup mic pe plaja, prin ’94, care dezbatea cu urlete care era cea mai tare scoala de literatura, Sud Americana, Frantuzeasca, Joyce’s “Finnegan’s Wake” (caruia nimeni niciodata nu i-a trecut de pagina 7), etc. A fost cineva acolo de curand? Acolo am experimentat tot felul de reinterpretari ale celor 10 porunci, imi amintesc.

  9. oompa says:

    dana, nu, eu mă refeream la blogul de faţă, credeam că e clar, dar se vede treaba că n-am ştiut cum să formulez întrebarea. Or fi răspuns oamenii în necunoştinţă de cauză :(
    did, treci atunci la treabă! :D
    Eu n-am prins deloc Vama “de pe vremuri”, pentru mine e doar un loc împuţit şi supraaglomerat în care prefer să nu calc.

  10. calin says:

    Mai rau, mi-am adus aminte: ma refeream la 2 Mai, care cred ca e la fel de aglomerat acum ca Vama Veche. Am un prieten care in facultate mi-a zis: Hai sa mergem la hippies. Nu-mi spusese ca erau nudisti acolo, nu stiu ce.

  11. dana says:

    mda, probabil ca toata lumea a inteles poll-ul cum trebuie in afara de mine ;D

    nici eu n-am prins vama pe vremuri dar nu am intalnit niciodata in toata existenta mea un loc public neimputit si neaglomerat cu atat mai putin o statiune asa ca prefer vama cum prefer si barurile de pe lipscani pentru muzica si pentru ca oamenii nu poarta haine trase la indigo si pentru ca badaranii pot trece inca, cu ceva imaginatie, drept boemi

    atunci eu vreau la balcic ;D
    jeni acterian era incantata de balcic. in perioada interbelica dar oricum imi plac locurile prin care au mers oameni de care imi place

    n-am facut niciodata plaja la nudisti, ma intreb dc e interesant sau dizgratios sau .. pur si simplu neinteresant. cand eram mica retinusem din toate orele de religie ca eva si adam erau goi si ma gandeam intruna ca dc n-ar fi mancat marul ala acum am fi umblat toti goi pe strada si ma fascina gandul asta :))

    eu n-am vazut nici un carusel prin vama
    fratele meu a si terminat finnegan’s wake ;D

  12. oompa says:

    Nu cred c-ai fost singura, zău.
    Eu nu prefer nicio staţiune de la malul mării şi oricare dintre ele în extrasezon (nu e o contradicţie). Aia-i marea mea, marea din octombrie până în aprilie. În rest, pas. Şi mie-mi plac barurile de pe Lipscani, dar e doar o aparenţă că acolo oamenii nu poartă haine trase la indigo, ba încă mie mi se pare că o fac mai abitir decât media. Îţi pot trasa în cinci minute măcar vreo 3 uniforme caracteristice zonei şi celor care o populează în timpul liber, de la converşi la tricourile cu un anumit imprimeu la eşarfa de la gât la ciorapii coloraţi etc. Şi eu mă încadrez, aşa că nu dau foarte tare cu piatra.
    Balcicu-i frumos, dar pare-mi-se că tot aşa, nu când se înghesuie puhoiul.
    Nici eu n-am făcut plajă la nudişti, măcar din motivul că nu prea-mi place să mă prăjesc la soare, dar nu cred că m-aş da înapoi, în contextul potrivit.
    Apropo de Finnegans Wake, ştiu că acum e în curs de traducere Gravity’s Rainbow. Mă întreb ce-o ieşi, oare merită să mă încumet? Mi-e tare teamă să nu fie masacrată şi să nu-mi placă din acest motiv, însă să trăiesc cu impresia că de fapt de vină e Pynchon.

  13. calin says:

    Finnegan e greu de inteles, mai ales daca incerci sa urmaresti trimiterile de la subsol si sa faci, daca te pricepi, analiza semiotica, sa decodezi intelesurile fie si ale unei fraze. Sunt footnotes care te plimba prin o mie de domenii umaniste, etnografie, mitologie, poetica.
    Am auzit ca Dan Grigorescu si-a scris teza de doctorat pe analiza unei singure pagini din Finnegan’s Wake, si ca a fost destul de greu ca proiect.
    Joyce a scris 19 ani la cartea asta, si o fi adevarat ca a deschis un drum in literatura, dar mai cred ca a si pasit pe drumul asta maret tragand ferm usa dupa el, sa nu-l mai urmeze nimenea.
    Ma cam enerveaza ca cineva a avut rabdarea. Mai ca-mi vine sa imi pun picioarele in apa rece si o punga de gheata pe scafarlie si sa citesc cuvant cu cuvant (si ce cuvinte!) toata dracia.

  14. oompa says:

    Eu am întâlnit pe cineva (englez get-beget, e drept, deci i-o fi fost mai uşor) care mi-a zis că a citit Finnegans Wake mai ales când era puţin (sau mai mult) băut şi că atunci i se părea că pricepe tot, ce minunăţie se ascunde acolo şi ce clar e! Problema e că, atunci când era treaz, nu mai avea aceleaşi revelaţii şi nu mai putea urmări cursul rândurilor. Poate asta o fi cheia, cine ştie.

  15. calin says:

    Ok, atunci un lighean cu cognac Remy Martin, doua galeti cu single malt Aberlour si un pod aerian de alcool etilic?
    I’ll be damned if I ever go through that again!

  16. calin says:

    Oompa, ai citit “Cvartetul din Alexandria”?

  17. oompa says:

    Nu! Ar fi trebuit? (mă gândesc că da, de vreme ce mă-ntrebi)

  18. calin says:

    Referitor la calitatea traducerilor in romaneste, care de multe ori lasa de dorit, Cvartetul din Alexandria este un exemplu rar in care traducerea e mai buna decat originalul. (!) Regretata si foarte talentata Catinca Ralea a tradus un text care suna mai bine in romaneste decat in Engleza. Am citit de doua ori cartea asta in Engleza (a doua oara mai pe sarite), si nu se ridica la suculenta traducerii romanesti.
    Merita, cred, sa faci experimentul. Ca sa nu mai vorbim ca e un roman hai sa zicem “fundamental”. Te cam vad rolling your eyes up, sigur, la auzul cuvantului, dar ce sa zic si eu, o oaie e o oaie si fundamental e fundamental oricat de capricios ai fi sau oricat esprit de fronde ti-ai aninat prin par. Ma cert singur?

  19. oompa says:

    Cam da :)
    Bine, o să le trec pe listă, deși asta-i deja cam lungă, cine știe când o să ajung la ele.

  20. calin says:

    Sa-ti zic una, nu stiu daca buna sau doar ok, mi-a venit azi dimineata, gandindu-ma la conversatia de mai sus (de mai de sus de tot, scrisesesi tu ceva):

    “The flow is made of people going with the flow.”

    Ce analfabetique suna “scrisesesi” fara sh. Tot n-am scos-o la capat; n-am motivatie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting