Nu știe nimic. Nu știe nici măcar că nu știe nimic, ar fi și ăsta un început demn de o carte plină de transformări, dar în care nu se întâmplă de fapt mare lucru și personajul principal ajunge în același loc de unde-a plecat, doar ceva mai debusolat, mai cinic și cu cearcănele puțin mai accentuate. I-am zis de atâtea ori: “Ai grijă ce-ți dorești”, dar mă lua în râs, “Hai, termină, parc-ai fi un din ăla care-atrage atenția asupra soartei neîndurătoare la începutul unei tragedii, era ceva de genul ăsta și-n Moara cu noroc, dar n-am reținut niciodată, bine c-am terminat și cu BAC-ul, nu mă face acum să mă simt de parcă dau iar examen la română”. Așa făcea mereu, își aducea aminte de toate prostiile doar ca să-mi distragă mie atenția, apoi zâmbea larg și-mi spunea “Mai bine ne-am uita la un film, ce-ai mai luat de pe net?”. Ce puteam să adaug, încercam să nu pic în capcană, să nu mă simt ca un moș care nu mai înțelege ce se petrece și te-avertizează să ai grijă când ieși din casă, că lumea s-a-nrăit și nu-i bine să ai încredere-n nimeni, te fură toți, așa că ridicam din umeri și-o prindeam de degete, și le trăgea ca să-și aprindă o țigară pe care n-o fuma niciodată până la capăt. “Faci risipă”, îmi stătea pe limbă, dar îmi puneam iar căluș și-i goleam scrumiera. “N-o spăla, fumez și mai încolo și nu-mi place să fie udă, îmbibă hârtia și nu mai simt apoi nimic”. Ea nu simțea oricum nimic sau, hai, să nu fiu dur, îmi dau seama că tind să exagerez și să desenez totul cu tușe groase, de parcă n-aș ști cum să mânuiesc tocul și pensula, dar nu simțea în orice caz mare lucru, treceau toate peste ea de parcă nu erau mai mult decât o pală de vânt. Și s-o fi sărutat și să-i fi tras apoi pe neașteptate două palme, doar așa, pentru că era prea dimineață și eu încă nu-mi băusem cafeaua, și ea tot n-ar fi mișcat un mușchi. Am fost tentat adesea să testez asta, dar îmi imaginasem deja scena de atâtea ori, că n-ar mai fi fost nicio diferență. Imaginația îmi tocise orice surpriză, aș fi zis doar c-am nimerit la o repetiție mai slabă și hai, s-o luăm de la capăt, mai cu viață, mai cu viață. “Ai grijă ce-ți dorești”, îi mai aminteam din când în când, deja devenise o glumă-ntre noi, ceilalți se uitau un pic câș, dar știau și ei cum e cu ticurile astea specifice, văzuseră prin filme sau citiseră prin reviste că, după un timp, începi să semeni cu celălalt mai mult decât crezi și numai ce te trezești într-o zi că vecinul de compartiment te întreabă dacă nu cumva sunteți frați. Adevăru-i că nici eu nu știam ce vreau sau, mai bine zis, ce-ar fi bine să vreau, dacă există așa ceva. Îmi cam băteam capul cu asta, de ce să mă ascund acum, eram și puțin ipocrit pe atunci, dar e foarte tentant să ții lecții sau măcar să lași impresia că știi ceva mai multe, că ai putea să-i înveți și pe alții, numai că nu azi, azi n-ai chef și ești oricum prea ocupat și prea obosit ca să dezvălui ceva. Dar poate-ntr-o zi, da, poate-ntr-o zi când în sfârșit aș fi aflat și eu, poate-atunci reușeam să explic la ce să aibă grijă și de ce, de ce trebuie să-ți pui căpăstru dorințelor, ca să n-ajungi să tânjești după cai verzi pe pereți și s-o iei apoi la goană printre ei, da, uite, ce bine se leagă toate expresiile astea, nici nu mi-am dat seama până acum. Ai grijă.
Vorbele altuia mă definesc
I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.comAcum citesc
Fara sa mai deschidem discutia daca e sau nu o bucata literara, am voie la comentariu de text?
Păi nici n-o deschidem, că nu-i
E 80% exerciţiu de free writing; dacă tu crezi că poţi identifica restul de 20% şi comenta în cosecinţă, eşti invitatul meu, hai, ca să nu-ţi stric plăcerea
Ok. Uite ce vad:
- Ai o excrescenta aici: “de parcă n-aș ști cum să mânuiesc tocul și pensula” unde fraza devine pedestra. Daca o tai, vezi ca textul e bine mersi si fara.
- Conjugare stangace la “poate-atunci reușeam să explic”: cred ca ar fi mai bine : “poate atunci voi fi reusit”, pentru ca, nu stiu, se intampla in viitor fraza asta, nu-mi dau seama.
- Misto ca nu vedem nimic, nici un chip, nici o trasatura grafica, doar reactii, lansari mentale, comportament denudat de orice, descarnat, asa. Keeewl!
- Poti sa plasezi totusi undeva pe la inceput: “ochi verzi, naravasi” cu “uitatura naravasa” sau ceva de genul asta, cu ochii ca psyche, ca suflet. O tuseaza pe ea in directia “capastrului” si a “cailor verzi”…
For all I know, “Pe Drum” de Kerouak a fost free writing. Scris dintr-o bucata, asa, fara diviziunea paginilor; si-a facut un rol de hartie pe care l-a trecut prin masina de scris si intr-o saptamana l-a gatat.
Uite cum arata rolul: http://gothamist.com/attachments/arts_jen/2007_06_arts_ontheroadscroll.jpg
Maybe I just don’t get it, writing without giving a fuck
Eu “Pe drum” am abandonat după câteva zeci de pagini și nici nu-mi dă inima ghes să încerc din nou, am o “problemă” cu genul ăsta de carte, ca și cu gonzo journalism, de exemplu, pur și simplu nu mă prinde și înghit totul cu gâlme.
But I do get writing without giving a fuck sau, mai bine zis, a porni un text fără să știi unde va duce și cum și fără să te intereseze asta, fără să-ți propui să fie într-un fel sau altul, just going with the flow. Desigur că poți deduce o grămadă de lucruri din rezultat, dar mai degrabă dpdv psihologic decât literar, cred eu.
atuncea cool then; if that’s what ur going for, then write the shit out of it, sistah.
io’s doar happy to see u doing it.
apropo de atata anglistaneza, e kerouac, nu kerouak. nume francez.
Nu-i bai, fac greseli, uneori chiar mai mari decat greseli de scriere.
Iar romgleza nu e fandoseala, pur si simplu unele expresii englezesti lovesc o idee mai din plin; in alte situatii e taman invers. Pentru cine stie engleza foarte bine e greu uneori sa te abtii. Cand e garda jos eu le-amestec cu bucurie.
pai na, cand nu stii bine romana, normal ca unele expresii din engleza lovesc ideile mai din plin. eu cred ca ma incadrez in categoria asta, nu vorbesc pentru altii, si de aia atunci cand imi vine si mie ceva in engleza, pun frana si fac un exercitiu de gandit in romana. ca engleza stiu destul de bine, chiar daca ohoo, se pot gasi o groaza de cuvinte, folosite mai rar, dar nu foarte rar, pentru care tre sa merg la dictionar.
i.
Uite un exercitiu:
Cum zici in romana atunci cand observi cu satisfactie ca cineva a spus ceva adevarat si surprinzator, sau a facut ceva foarte satisfacator si surprinzator.
“Bravo!”, “Extraordinar!”, “Asa da!”, “Nu se poate!”, “Asa frate”, “Ai zis-o!”, “Ai dreptate!”, etc. ?
Eu aici alunec invariabil in “Fucking A, man! Fucking A!” si simt ca am cucerit nuanta din plin.
Ca sa nu mai vorbim de supletea nemaintalnita a limbii engleze, fata de care romana e o trotineta cu rotile aproape cazute. E natural ca vorbitorii de limba romana vom fi cuceriti si turnati intr-un creuzet european in urmatoarele secole, in principal datorita liberei circulatii.
ii.
Amestecul limbilor e un fenomen nu de ieri de azi. Toata Europa secolului IX vorbea amestecat cu franceza (vezi Razboi si Pace). Toata Europa premedievala si medievala vorbea limba proprie amestecata cu vulgata. Hispano in America de azi vorbesc spaniola amestecata cu engleza. Romanii imigranti de azi vorbesc romana si spaniola, sau italiana. Eu sunt imigrant in Canada si vorbeam cu sotia mea romana amestecata cu engleza, o obisnuinta care s-a dezvoltat de-a lungul a zece ani. Sa-i auzi pe Quebecoise vorbind Frangleza.
iii.
Asa ca hai, loosen up, dezincordeaza-ti sfincterele, stop being so awfully anal, laisse tomber, mai usor cu Scoala Ardeleana pe scari, etc.
fain!
i. eh, astea gen ”fockin’ A” …doar daca mi-a ramas in cap vreun personaj de prin vreun film de curand vazut sau ceva de felul asta. dar trece si raman expresiile echivalente romanesti, cu sau fara bipuri. iar daca e vorba de ceva ce ajunge sa fie spus cu voce tare, doar expresiile romanesti le folosesc, pentru ca
ii. in cercurile pe care le frecventez miroase a fandoseala sa bagi englezisme in vorbirea curenta. asta e, pur si simplu nu le folosim. si pentru mine, cel putin, chiar nu e ceva artificial,nu-mi impun chestia asta, chiar nu-mi vin la gura.si nu e vorba nici de cat de bun esti la engleza. stiu oameni(nu din cercurile de mai sus:) care chiar sunt saracuti la engleza, chestie verificata de mine, dar care n-au bunul simt (dupa umila mea parere) sa nu presare cacalau de cuvinte englezesti in (mai ales) exclamatiile lor.
morbo. bine, ramai in cercurile tale. nu stiu ce tot vrei de la mine, sa ma corectezi, sau ce spuma marii?
ma tot musti de cur. e sacaitor.
m-ai facut si sa te iau in serios. neghinita ce esti.
there, there…
zi “there, there” in romaneste, te provoc, (te dublu provoc).
Băi, ce-i aicea? Cum mă întorc şi eu puţin cu spatele, cum e rost de scandal. Păi se poate? Hai că-i aiurea să începem cu liste de argumente pentru preferinţele personale, ia fiecare cu ce-i place şi cu aia a mă-sii, că mi s-a ridicat tensiunea. Dacă tot e pe-aşa, eu sunt mai degrabă de părerea lui morbo, deşi aici nu-i vorba de părţi. Urăsc romgleza de pe bloguri, deşi o mai dau în bălării prin comentariile proprii şi-aş vrea să mă stăpânesc. Dacă am ceva de zis, ori zic în română, ori scriu doar în engleză, amestec = bleah, se pot găsi echivalenţe la orice.. În fine, gata, subiectul se consideră încheiat. Ditamai oamenii şi se ceartă de parc-ar fi în clasa întâi.
Hard to argue with that, ma’am. I stand corrected.
eu am mai bantuit netul si dupa ce am bagat ultimu comentariu asa ca da, nici o problema, incheiasem deja subiectul