you know what I mean

Mai prind din când în când câte-o gură de aer, hap!, îl trag în piept şi-l ţin acolo, trebuie să supravieţuiesc aşa o perioadă bună, căci imediat încep telefoanele, mailurile, strigătele, urgenţele şi degeaba-i soare afară când aici ferestrele sunt atât de mici.
De Mărţişor se pare că nu se mai poartă florile, fie ele cât de mărunte, ci ciocolata, la care rezist foarte bine dacă e pe raft, dar nu la fel stă situaţia şi când e chiar sub bot, drept pentru care mă chinuie neîncentat vinovăţia şi mă muştruluiesc cu fiecare ocazie, mai ales atunci când o mestec. Trebuie să găsesc urgent pe cineva fără astfel de probleme căruia să i-o donez cu inima deschisă, ia păcatul de pe capul meu.
Multe lucruri mă scot din minţi în ultima perioadă, în aşa măsură că nici nu mai ştiu exact pe unde-s minţile astea şi cum ar trebui ele să arate ca să fie încadrate la “normalitate”, ba chiar cred că-i mai înţelept să le las cum or fi, chit că zburdă, chit că se-mpiedică (mai adesea), căci oricum abilităţile mele de dresor n-au fost niciodată prea măiastre. În loc de asta, ar fi indicat să pornesc un exerciţiu de “ce a fost bine azi”, ca să nu mă mai culc cu impresia că nu-i cazul să mă obosesc să trag linie şi să adun când toate numerele sunt negative. Azi: chiar dacă s-a anunţat ploaie, ca în ultimele zile, când mi-am cărat degeaba umbrela-baston-stâlpul-lumii, am fost curajoasă şi-am pornit fără măsuri de protecţie. S-a-ndurat cerul să nu mă mureze.