Pentru că acum ascult emisiunea lui Mihaiu şi tema zilei este prostia, îmi aduc aminte cu amuzantă satisfacţie de cea mai mare tâmpenie pe care am auzit-o vreodată, neegalată de câţiva ani încoace şi probabil nici depăşită în viitorul apropiat.
Pe când lucram într-un alt domeniu de mare angajament, cunoscut îndeosebi pentru cantitatea şi pufoşenia artificială a orgoliilor celor care-l populează, o colegă verifica, într-o doară, o informaţie de care era sigură: “Cât are un metru? 60 de centimetri, nu?”. Când mi-a văzut ochii deveniţi instantaneu exoftalmici şi gura pe jumătate căscată, a ridicat mirată din umeri a “care-i problema” şi nu m-a crezut cu niciun chip când i-am spus de cei 100 de centimetri, ba chiar a făcut sondaj de opinie în jur (revelaţia era prea mare pentru a fi acceptată cu una, cu două).
Să-mi fie învăţătură de minte să nu mai râd de C. că nu ştie instantaneu care-i formula pentru diagonala pătratului.
I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.com
March 9th, 2010 at 3:33 pm
dar stiu despre particule:)
particuleeeee. medicamenteeeee:)))))
March 10th, 2010 at 12:16 am
care e formula? wtf, oompa, acum n-o sa mai dorm
March 10th, 2010 at 2:51 pm
Ai aflat-o între timp? Hai să fiu redundantă: a√2, unde a este latura.