Mi-am adus subit aminte cum citeam eu Nietzsche şi Schopenhauer în liceu (nu m-am uitat pe wikipedia să verific cum se scrie, am încredere în memorie) şi cum tocmai cu profesorul de religie mă găsisem să îi dezbat, aveam scris mare pe coperta caietului “Dumnezeu e mort” (nu găsisem ceva mai în spirit de frondă de-atât) şi-mi puneam special cele mai scheletoase tricouri rockăreşti, să-l bag în sperieţi. Dar el era totuşi tânăr şi-avea inima bună, drept urmare când am fost ultima dată acasă l-am văzut pe un post local de televiziune discutând despre cărţi, cred că e un fel de Cristian Tabără al litoralului, doar că mai zvelt (barba-i aceeaşi).
Eh, ce vremuri, pe-atunci căram mereu o agendă de notat chestii pe care trebuie neapărat să le ţin minte şi să le şi fac, între timp am dobândit dureri de spinare şi refuz să-mi îngreunez geanta peste limita de cinci kile-două cărţi-şi-un-pachet-de-ţigări, cu toate riscurile amnezice de rigoare. Ba încă aveam şi-un carnet groscior în care-mi notam conştiincios citate semnificative din diverşi autori, nu ştiu, zău, de unde atâta timp.
Am văzut că însemnările cu “ce-am mâncat, ce-am băut, ce-am visat azi-noapte” au ajuns deja la nivelul următor, de dimineaţă m-a întâmpinat una despre mersul la coafor şi un întreg colaj cu rezultatul – cred că erau pe puţin vreo 20 de fotografii, atâta că eu am crezut că-i cu “înainte” şi “după”, dar de fapt era doar “după”, asta spune multe despre succesul demersului frizeristic.
Cu această ocazie (pentru că nimic nu-i pur întâmplător) mi-am amintit că mă tot bate gândul să-mi trag breton a la Zooey Deschanel,
amăgindu-mă cu ideea că voi arăta chiar ca ea după aceea – fapt cel puţin naiv, îmi dau seama. Sau măcar să am aerul ăla de “tocmai ce-am împlinit 30, dar parcă abia am ieşit din adolescenţă”. Sunt întrucâtva pe drum, anul trecut mi s-a întâmplat de trei ori să mi se pună la îndoială majoratul. Problema e însă că nu-mi propusesem aşa ceva, deci nu pot repeta experimentul. Ah, mi-e teamă că voi arăta ca o tufă şi voi regreta amarnic ciopărţirea care nu mai poate fi lipită cu scuipat.
I am not a beautiful and unique snowflake. I am the same decaying organic matter as everything else. I'm the all singing, all dancing crap of the world and we are all part of the same compost heap.
umpa.pe.mail la gmail.com
March 10th, 2010 at 12:24 pm
si sa stii ca si tu dupa ce o sa te tunzi o sa vrei sa pui 20 de fotografii pe blog, dar o sa te linistesti. altii nu se!
)
[sau poate nu o sa-ti vina. sau poate nici nu te tunzi.]
e mai important ce-a visat omul decat cine a iesit presedinte. intr-un jurnal personal, zic.
nimic, ma bagam in seama. buna dimineata!
March 10th, 2010 at 12:34 pm
a se prezenta o fotografie din tinerete cu breton pentru a trece de testul moutonic
March 10th, 2010 at 12:50 pm
N-o să pun, chiar dacă-mi vine, că nu obişnuiesc să mă pozez în oglindă.
Muton, nu am avut niciodată breton! Doar când am fost tunsă scurt, dar atunci nu cred că se pune. Voi mitui probabil pe cineva să mă măsluiască în fotoşop.
March 10th, 2010 at 12:57 pm
Eu zic că o să-ţi stea bine şi cu breton. Sau poate că îmi place mie prea mult de tine ca să te văd altcumva
March 12th, 2010 at 3:31 pm
“dumnezeu e mort” – deci exista!
daca tot te dai in barci, da-te cu breton din ala neregulat nu asa cuminte
March 12th, 2010 at 8:46 pm
Există în non-existența lui adică?
Sau există în măsură în care există orice altă închipuire a minții umane? Discuție fără sfârșit – oricum, între timp am migrat lent de la ateism la agnosticism (mai degrabă forma “strong” decât cea “weak”).
Până și ăsta cuminte ar fi un mare pas pentru mine. Ofof, eu și spaimele mele legate de păr.
Bretonul neregulat ar fi cel pe care eu îl numesc “tăiat cu ciobul”? N-am atâta curaj