Fiindcă abia aştept să comand colivă online şi să mă înfrupt fără nicio remuşcare că mestec cruci în lipsa oricărei ocazii speciale, nu cred c-ar fi nepotrivit să vorbesc despre propria înmormântare (se cheamă aşa şi dacă-s câţiva pumni de cenuşă?) şi muzica pe care-aş vrea să o asculte puţinii participanţi.
Acum câţiva ani îmi alesesem şi blugii în care voiam să odihnesc pentru vecie şi era neapărat necesar ca asta să se petreacă pe Smells like teen spirit. Între timp blugii s-au rupt întru neutilizare şi nici Kurt nu mai e lipit pe uşă, de unde să mă privească abătut.
Cum n-am pretenţii absurde a la Mioriţa, cu “să beţi şi să vă veseliţi, cu-o moarte toţi suntem datori”, căci ştiu bine că nici eu n-aş fi în stare şi mi-ar sta totul în gât, n-o să fie nici muzică de horă şi nici Obladi Oblada, life goes on, lalala.
În schimb, n-aş protesta din lumea de dincolo dacă s-ar asculta:
- No surprises a lui Radiohead (ba ar fi bună chiar şi o discografie completă, pe principiul “să fie pe sufletul ei, că mult i-au mai plăcut”);
- Daniel Johnston cu True love will find you in the end (ca încurajare pentru cei rămaşi);
- Death Cab for Cutie cu I will follow you into the dark şi Snow Patrol cu Set the fire to the third bar (emo-ul din mine va renaşte din cenuşă, e o certitudine, nu mă ruşinez);
- Sirens de la Byron, Ceaţă cântat de Ada Milea şi, hai, treacă de la mine, Andrieş cu Un om fericit (căci nici ai noştri nu-s mai prejos).
Singura părere de rău e că situaţia nu-mi va permite să asist şi eu, fie şi pe nesimţite, la aşa mândreţe de selecţie muzicală. Dar, deh, asta-i moartea…
esti criminala cu linkul ala!
mi-o zis Bunu ca firma e aci la 10 minute de casuta, deci ne ducem sa luam si singure. nu comanzi nimic, ca poate atragi moartea in curte si deja o plecat un caine 
noi -locatarii- suntem nemuritori, se stie!
aia din Miorita sunt blazati, baiii.. ala cu resemnarea lui, ca un prestator de sepukku fara cojones.. nu cred ca e pe baza de hore acolo, e decat cu doinit din fluier si privit metafizic spre stele
bine ca aburesti poporu’ cu daniel johnston:P
nu m-am gandit niciodata la propria mea inmormantare, decat in copilarie ca la o razbunare prosteasca. si chiar si atunci totul sfarsea cu “invierea” mea, sau imi luam gandul. moartea mi se pare in continuareun lucru inimaginabil.