ce e aia “time management”?

Se pare că devin, neprogramat, din ce în ce mai retrogradă. Altfel nu-mi pot explica de ce, de o bună bucată de vreme, când mă enervez nu rostesc nimic mai dur de “Hai sictir!” (cred că sunt singura persoană sub 70 de ani care blestemă astfel, colegii mei de generaţie sunt mult mai inventivi). Măcar mă mulţumeşte etimologia: sictír interj. – Exprimă vulgar repulsia. Tc. sikdir, imperativ pasiv al lui sikmek  „a se împerechea”. Ar trebui probabil să mă opresc de fiecare dată şi să menţionez acest lucru, pentru un impact sporit.
O altă meteahnă verbală a devenit şi Hait!, cu varianta proprie Hăit!, pe care-l rostesc chiar şi atunci când sunt singură acasă şi mă lovesc cu degetul mare de la picior în tocul uşii (cu alte cuvinte, oricând se sau nu se potriveşte). Publicul nu mă descumpăneşte câtuşi de puţin, aşa că, dacă treceţi cumva pe stradă pe lângă una care scotoceşte de zor în geantă, căutându-şi cheile, şi scoate un Hăit! nu chiar în surdină, puteţi fi siguri că sunt eu (după care, bineînţeles, o veţi rupe la fugă cât vă ţin picioarele, scrânteala se ia).
Lăsând interjecţiile şi expresiile la o parte, mă îndeletnicesc momentan cu intratul în panică, iar am lăsat totul pe ultimul ceas. Peste două zile pornesc spre Timişoara (vai, ce încântare, aveam nevoie de concediu ca de o porţie zdravănă de îngheţată) şi, desigur, mai trebuie să: îmi dau seama cum să înghesui jumătate de garderobă, două aparate foto, un laptop şi o cârcă de cabluri într-un simplu rucsac, pun bateriile la încărcat şi golesc cardul, mă spăl pe cap, tund, pensez şi coafez (de parcă merg la Săptămâna modei de la Paris, nu alta), dau cu aspiratorul, trec în fugă pe la librărie, frec faianţa şi alte îndeletniciri de igienă personală sau generală. Sunt un monument de dezorganizare.