nu căuta și nu vei afla

După ce am ras toată turta dulce care rămăsese în bolul de pe masă (i-am zis lui C. să o ia de acolo, tentația era prea mare, mai ales că avea o glazură vagă cu gust de lămâie, dar nu s-a conformat, îmi declin orice vină), acum mă simt, desigur, cu musca pe căciulă și văd acul cântarului că urcă pân-la cer. Ca să-mi distrag atenția, mi-am adus aminte că am și-un blog și pac, mai bine deschid un document. Mă uit iar pe foi, sunt pline de indicații prețioase și de tot felul de medicamente și de modul în care trebuie să le iau, de parcă asta lipsea să se adauge tuturor celorlalte beteșuguri pe care le tratez de-o viață. De unde deduc că-i întemeiat să mă codesc să merg la control, “că cine știe ce mai descoperă pe-acolo” și uite-așa se lungește lista de diagnostice. Aveam brațele pline de vezicule, îmi venea să mă scarpin c-o greblă, “dar stați așa, să le măsurăm și să trecem la catastif”, apoi mi-au șters indicațiile trasate cu pixul cu o bucată de vată, să nu ies tatuată în lume. Alergie la acarieni, polen, câini și pisici. Mda. Când au văzut, s-au luat cu mâinile de cap, C. se umpluse cam la fel (am o ușoară satisfacție că l-am întrecut la gradul de iritare, mă mândresc și eu cu ce pot) și au avut grijă să ne căineze viitorii copii, se vor naște tarați și-o să ne plimbăm în grup cu măștile pe față, unii în cărucior, alții lângă. Acum, bineînțeles, mă apucă groaza doar gândindu-mă la ce înseamnă asta, cică igienă ca-n laborator, perdele spălate săptămânal și băgate la congelator (omoară lighioanele!), instrucțiuni de curățat salteaua – eu n-am nervi să fac așa ceva, de-abia mă încumet să aspir sub pat, raiul gogoloaielor de praf, mereu îmi înroșesc genunchii și-mi lovesc degetele în muchia de lemn.
Dar cel mai rău și mai rău e că trebuie să renunț la visul de-o viață.

This entry was posted in lamentari, zilnice. Bookmark the permalink.

4 Responses to nu căuta și nu vei afla

  1. chrysallidis says:

    se poate şi cu visul blănos, dar trebuie să lăcrimezi des, să strănuţi şi alte blestemăţii. nu se cade să renunţăm la vis.
    cică totul ţine de nişte emoţii, şi eu mă documentez cum să îmi scot alergiile din sistem.

  2. oompa says:

    Doctorul s-a oripilat doar când i-am zis că merg periodic într-o casă în care e și-un câine, dacă-i spuneam că am de gând să-mi iau unul parcă văd că mă lua la bătaie. Dar visu-i vis, nu-l arunc eu la ghenă atât de ușor. M-aș reorienta la unul din cei fără de păr, atâta că-s urâți cu spume, săracii, și eu și-așa dorm prost, n-am nevoie de ceva să-mi alimenteze coșmarurile.
    Dacă reușești, să-mi împărtășești și mie secretul.

  3. tuvia says:

    salteaua se curata? omg.the horror! eu nu pot sa fac curat sub pat, pur si simplu nu pot.daca e ceva acolo…brr.imi pare rau ca nenea doctoru ti’a spulberat visul, desi eu am o prietena cu alergii care si’a luat catzel…si convietzuiesc, na.Dragostea e mare.

  4. ionuca says:

    Pfff, îmi pare rău să aud că eşti alergică :( Dar nu are rost să faci mare caz din asta: alergia mea la praf se manifestă când inhalez like A LOT of it, iar atunci tuşesc puţin, pun mână pe inhalator şi problema e rezolvată. În plus, cică sunt alergică şi la făinoase!!!! şi de asta chiar n-am ţinut cont. Dar, noah, poate că la tine se manifestă mai vizibil alergiile astea… :(

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting