accept sponsorizări generoase

Pe mine cică m-ar interesa tehnologia (sub forma englezească de gadgeturi). Asta așa, comparând cu o medie destul de scăzută probabil, căci investiții în acest sens nu prea fac și nici bloguri de profil nu urmăresc.
Nu-i vorbă, mai arunc periodic câte-o privire pe site-ul Apple și mă minunez de noul iPod nano cu ecran tactil și mic cât să-l înghiți din greșeală dacă-l scapi în șaorma pe care-o înfuleci la miezul nopții, beat fiind. Dar, cu toată admirația mea pentru telefonul aceluiași producător, care-mi place că-i lucios (este un motiv destul de consistent), tot cu păcăneaua mea care se-nchide fără avertisment rămân și, când va deceda temeinic, plănuiesc să dezgrop un Nokia antic din fundul unui sertar.
Recunosc direct, sunt cam snoabă și visez la un laptop cu carcasă de aluminiu dintr-o bucată, falnic ca bradu’. Sunt însă o snoabă fără bani, așa că-mi măsor singură lungul nasului și continui să-njur dispozitivul pe care tastez aceste cuvinte și care crapă fix când lumea pare să meargă spre bine. Cic-ar fi normal, situație cu care nu mă pot împăca lesne: cum vine asta, să acceptăm că orice plastic pe care-am dat acu’ niște ani (nu mulți) o roabă de bani expiră mai rapid decât un iaurt? Tehnologie, mă omori cu zile.