Încep cu agasările zilei:
- Reclama la “Farmacia inimiiiiii Catenaaaaaa“, repetată cu disperare în toate autobuzele cu care circul. Metafora “O tabletă de iubireeee, vă roooog” nu-mi dă deloc pace, răsunându-mi în creier mai mult decât ar fi sănătos. Drept răzbunare, nu voi călca în veci pragul acestei farmacii, căreia o melodie ce sfidează imbecilismul i s-a părut o idee nemaipomenită de a atrage clienţi.
- După cum se vede alături, am început să citesc Gomora de Roberto Saviano (Editura Univers, traducere de Corina Petroff şi Adriana Stănescu), pentru că prefer cartea filmului şi prea am auzit multe despre ea.
Din păcate, în ciuda subiectului extrem de interesant, totul merge cu gâlme. De ce? Redactare sub orice critică. De la virgule aiurea (“însă” încadrat între virgule în mijlocul frazei) la timpuri verbale fără nicio noimă (ba perfect simplu, ba perfect compus), litere lipsă şi cuvinte în plus sau în minus.
Nu-i vorbă, nu există carte fără greşeli, dar aici nu e vorba de minime scăpări, ci de-a dreptul de fuşereală. Pentru banii pe care i-am dat pe carte (40 de lei pentru un softcover de 368 de pagini format 13 x 20 cm), mă consider înşelată, iar experienţa lecturii e pe jumătate ratată.
În locul doamnei redactor (nume “mare”, cu o funcţie asemenea în editură), mi-ar fi fost ruşine să-mi trec numele la rubrica respectivă.
Câteva exemple, ca să nu las loc de dubii:
“S-au ridicat cu toţii să o salute. Cei trei au luat loc şi a început licitaţia. Unul dintre bărbaţi trasă trei linii verticale pe tablă. Începu să scrie la dictarea femeii.” (p. 36)
“La volan s-a aşezat puse un fel de minotaur” (p. 40)
“oamenii de faceri” (p. 62)
“permiţându-le persoanelor cu experienţă [...] să continue lucreze” (p. 63)
Şi vestea bună: mai ţineţi minte ce vă ziceam de Shit my dad says?
Ei bine, pe 23 septembrie va fi difuzat primul episod al serialului $#*! My Dad Says (ah, cenzura!), cu William Shatner în rolul tatălui spurcat la gură. E pe lista “musai de vizionat”.
oh my god ce enervanta e reclama aia, indeed! cand esti la teve schimbi canalul, dar cand esti in autobus = slow and painful death.sper sa fie torturata persoana care a scremut asemenea mizerie
uite o carte pe care trebuie sa o caut, in ciuda neajunsurilor de care zici. si mi-ar place sa o am si in original. sunt curios daca oare contine o cantitate de napoletana comparabila cu filmul. acu’ caut pe goagal.
oricum, filmul mi-a placut mult de tot.
Cartea merită, într-adevăr (cred că o să revin cu o însemnare cu impresii), atâta că eu, cel puțin, am nevoie de un adevărat efort de voință ca să ignor porcăriile strecurate în text. Dacă știi italiană, eviți tortura.
Aflu acum că a fost interzisă pe tv.
De-aia ne asasinează probabil în autobuze, ca să “compenseze”. Bleah!
N-am găsit niciun cuvințel despre măreața agenție care a realizat așa ceva. Cred că și celor de-acolo le este rușine…