cel mai cel casier din ţară

Cadru: o casă aleasă la întâmplare a unui hypermarket bucureştean. Sâmbătă, aproape de ora închiderii. Coşuri şi cărucioare burduşite cu mici la ofertă, saci de cărbuni şi bere la PET, provizii pe ultima sută de metri pentru ieşirea obligatorie la iarbă verde de a doua zi. Coada e şerpuită şi îndesată.
Desfăşurare: Îmi vine rândul. Casierul are un ritm nebun, un fel de Speedy Gonzales combinat cu Taz The Tasmanian Devil, dar ceva mai organizat. Dau să intru în panică, n-am cum să debarasez totul în două secunde. Mă linişteşte: “Că doar nu suntem toţi la fel, fiecare cu ritmul lui.” Îmi fredonează un cântec. Nu-l ştiu, probabil eram prea mică pe vremea când se difuza la radio. Aruncă replici haioase în vreo patru limbi străine. Scoate onomatopee de poftă când dă peste casoleta de îngheţată. Se întreţine şi cu cel care urmează la coadă. E ultima lui oră de muncă într-un weekend în care mai toţi ceilalţi au stat pe canapea, dar zău dacă am mai văzut pe cineva muncind cu atâta plăcere şi molipsindu-i şi pe cei din jur.
De-atunci mă tot gândesc cum să fac să-l clonez.

This entry was posted in been & seen. Bookmark the permalink.

3 Responses to cel mai cel casier din ţară

  1. oompa says:

    Atunci să ne dea şi nouă din ce ia el.

  2. mastic says:

    Ceea ce lua el sunt minciuna ca traiesti atunci cand de fapt nu traiesti, astea sunt drogurile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting