why does it

Când dimineața îmi răsună întruna în cap Why does my heart feel so bad, why does my soul feel so bad și-apoi, într-adevăr, vine și cauza care provoacă o asemenea reacție, mă întreb dacă-i vorba de subtila mea capacitate de a previziona sau, așa cum mi-a zis cineva, dându-mă peste cap într-o tumbă din care nu mi-am revenit nici acum, eu sunt cauza însăși.
Dacă lucrurile nu-mi ies decât după îndelungi eforturi, după ce trebuie să sparg pereții cu capul și să escaladez obstacole care par uneori interminabile nu pentru că asta-i realitatea (=viața e grea și niciodată nu poți obține ce-ți dorești doar întinzând mâna), ci pentru că eu o fac așa?
Dacă alții reușesc cumva, printr-o metodă care pentru mine aparține de miraculos, să obțină lucruri (materiale și ne-) doar crezând cu adevărat că totul e ușor?
Gândul mi se învârte eu sunt de vină eu sunt de vină eu sunt de vină eu sunt de vină masochisto masochisto masochisto.
Și lucrurile nu-mi ies decât după ce leșin de griji și de oboseala cumplită de a mă redresa când mi se pune piedică. Fapt pentru care eu sunt de vină eu sunt de vină eu sunt de vină.
?

This entry was posted in hate of the week, lamentari. Bookmark the permalink.

13 Responses to why does it

  1. gigix says:

    woa! era o intrebare buna in filmul asta http://www.imdb.com/title/tt0120586/ Has anything you’ve done made your life better?

    Bob Sweeney: There was a moment..like this. when I used to blame everything and everyone… for all the pain and suffering and vile things that happened to me, that I saw happen to my people. Used to blame everybody. Blamed white people, blamed society, blamed God. I didn’t get no answers ’cause I was asking the wrong questions. You have to ask the right questions.
    Derek Vinyard: Like what?
    Bob Sweeney: Has anything you’ve done made your life better?

  2. oompa says:

    Ah, ce mi-a plăcut filmul ăsta.
    Păi tocmai asta-i ideea, că mă străduiesc din greu (cu accent pe folosirea taman a acestor cuvinte) să ”make my life better”. Dar nu-mi iese lin, iar întrebarea-i: oare nu iese lin din cauza mea? Chiar dacă aparent cauza e una exterioară (oameni care au puterea de a interveni, de a zăgăzui, de a refuza)?
    Și cum, la câteva minute după ce-am scris cele de mai sus, dau pe un blog peste ”De ce m-aș plânge? Tot ce vine asupra noastră de la noi vine”, neliniștea mea crește.

  3. Vlaicu says:

    Probabil ca iti place sa te pui la incercare…

  4. gigix says:

    imi mai permit un link, daca chiar ai fi interasata: http://www.curteaveche.ro/Dependenta_de_nefericire_Elibereaza_te_de_starile_si_comportamentele_care_iti_submineaza_relatiile_munca_si_viata_pe_care_o_doresti_-3-872
    este scrisa intr-un limbaj de mega-lemn, o traducere foarte proasta, dar cu niste exercitii pragmatice-americanesti de … woa! + un truism: cica nu prea reusim sa-i schimbam cu adevarat pe ceilalti, doar pe noi insine si cu mult efort – ca-n dragoste.

  5. oompa says:

    Vlaicu, trăiesc cu impresia că n-am reușit să rezum chestiunea pe-nțeles.
    Teoria care mi s-a adus la cunoștință și care m-a frustrat maxim, pentru că deocamdată refuz să cred că se poate așa ceva, e următoarea:
    Persoana A își face de obicei multe griji, fie din pricini mărunte, fie mai importante (nu neapărat direct proporțional). Se stresează, se dă de ceasul morții, mai ales dacă-și dorește ceva foarte tare, căci crede (și propria experiență îi confirmă) că în viață lucrurile nu se obțin ușor și mai mereu apar obstacole cu care trebuie să se lupte.
    Persoana B consideră că totul i se cuvine, este chill-ul în persoană, crede că e suficient să vrea ceva și, ca-n reclamă, pentru că merită, e suficient să întindă mâna și să obțină.
    Ei, teoria e următoarea: Persoana A chiar va întâlni mereu obstacole și își va atinge țelurile/visurile doar după un consum mare de energie.
    Persoanei B chiar îi va ieși totul ușor, fără efort, în calea sa nicicând spinii nu vor răsări. Și asta pentru că, într-un fel (care?), stilul persoanei A va stârni obstacolele să-i apară în cale, iar stilul persoanei B va convinge realitatea să i se muleze după dorințe și să-i ofere totul pe tavă.
    Or eu asta nu pot să pricep și pace.
    Zic eu că nu-i nici pe departe vorba că-mi place să mă pun la încercare. Nu-mi place deloc, ba chiar mă obosește teribil. Nu eu îmi inventez (sau, mă rog, nu mereu) piedici, nu-mi pun singură bețe-n roate, dar iată că ele apar din surse mai mult sau mai puțin așteptate și independente de voința mea.
    Iar mi se pare c-am scris prea alambicat…

  6. oompa says:

    Gigix, ha, cartea aia mi-o menționase și Mutona, acum am căutat pe blogu-i și nu-i, probabil că mi-a șoptit doar mie la ureche.
    OK, eu accept partea cu schimbarea de sine, ba chiar lucrez de ceva vreme la asta, iar teoria că ești responsabil pentru starea ta (propria-ți fericire/nefericire, suferință ori împăcare) mi se pare valabilă. Ce nu pot eu să accept e că nu doar felul în care reacționez în fața unui dat exterior depinde de mine, ci însăși existența datului în sine!

  7. Ali Mic says:

    Eu nu cred ca daca ai stilul persoanei A, esti responsabil pentru asta. Eu cred ca exista persoane (A) pentru care, vorba cliseului, nu conteaza destinatia ci calatoria, si persoane (B) care “go with the flow”. La un moment dat, pe dru, A uita mai multe lucruri, sau are o perioada de dileme personale sau oboseala, etc si atunci se uita cu jind la B gandindu-se ca ii e mai bine.
    Asta fiind o parere generala, nestiind exact datele problemei, dar eu pot sa afirm ca fac clar parte din prima categorie si desi ma vaicaresc pe moment, privind in spate sunt multumita. Good luck !

  8. keb says:

    fact is, things are a lot more complicated than this… dar eu cred ca un lucru care poate ingreuna si mai mult lucrurile grele e felul in care le facem fata. exista detinuti politic in inchisori mai senini decat unii dintre noi, in ciuda tuturor lucrurilor care li s-au intamplat. Asa ca nu e ca si cum lui A ii va fi mai greu decat lui B datorita felului in care ia lucrurile, insa A in mod cert will be feeling much worse than B plenty of the time. eu asa cred… in acelasi timp a te schimba e un lucru eniorm de greu. incepand cu simpla idee ca acest lucru e necesar.

  9. gigix says:

    @keb, detinutii in inchisori au F PUTINE alegeri de facut – decat un om normal-cotidian => putine alegeri (+ atitudine) = fericire

    clar exista o legatura intre “a-ti dori” si “a se intampla”, inca n-am descoperit care, cuantificabila. dupa vreo 1 an si ceva de rumegat problema asta nu am decat o simpla, banala si geniala lema: “cand te dedici / concentrezi la ceea ce iti doresti, nu ai timp / nu esti atent la ceea ce NU iti doresti”.

    probabil ideile circula in aer – memorie colectiva etc – pen’ca stiu multe persoane pe care le framanta aceasta chestiune.

  10. oompa says:

    Între timp, am mai lămurit teoria, că m-am gândit că n-am înțeles eu bine. Dar înțelesesem.
    Așadar, keb, nu-i vorba de felul în care facem față lucrurilor (adică e, dar nu despre asta vorbeam aici), ci de faptul că însăși lucrurile care ne apar în față, oricare ar fi alea, sunt chemate/provocate de noi. Ca să folosesc chiar exemplul dat de tine, deținuții politici și-au atras chiar ei toate cele care li s-au întâmplat, iar nu în ideea simplă de ”știu că fac ceva cu care sistemul nu e de acord, iar pedeapsa pe care o pot primi e asta”, ci în cea de ”mergeam pe stradă liniștit, m-a călcat un bou cu mașina și-am ajuns în scaun cu rotile”, unde eu am chemat cumva acest incident asupra mea. Idee care m-a revoltat și cu care, în acest moment, nu sunt de acord; merg mai degrabă pe teoria hazardului – ce mi se întâmplă i se putea întâmpla la fel de bine altcuiva, atâta că bila mea a fost extrasă azi. Teoria persoanei respective e taman inversă.
    Gigix, da, am atins și subiectul ăsta, pur și simplu a nu observa problemele/piedicile, baiu-i că eu, în această clipă, sunt exact pe dos: cu cât vreau mai mult ceva, cu atât toate posibilitățile de a nu reuși și potențialele chestii care pot merge prost îmi sar mai mult în ochi și, vorba ceea, mă %^& pe mine de frică. De cele mai multe ori, cam inutil.

  11. keb says:

    “unde eu am chemat cumva acest incident asupra mea”
    in ciuda aparentelor tu esti idealista. vrei sa crezi ca “meritam” ceea ce ni se intampla :) ca si cum nu ar fi intamplator daca ceva rau se abate asupra ta, sau ceva bun. foarte karmica ideea.

  12. oompa says:

    Tocmai că eu nu vreau/voiam să cred așa ceva. Eu susțin momentan teoria haosului, întrebarea “De ce mi s-a întâmplat tocmai mie și nu unui alt om din statistici?” nu are răspuns tocmai pentru că nu există motiv, s-a-ntâmplat să te lovească, asta e, ai tras lozul necâștigător, data viitoare îl va trage altcineva sau tot tu, e ca la extragerea bilelor la loto.
    Daaaar… da, unii cred în ce zici tu, dar nu neapărat în sensul de “merităm”, de “ceea ce primim e o pedeapsă sau răsplată pentru faptele noastre” și punct. Ci în cel de “ai primit asta pentru că, deși crezi că e ceva rău, de asta aveai nevoie în fix acest moment, ca să înveți ceva și să crești”. Că tu nu înveți și nu crești, e partea a doua și cel mai probabil ți se va “întâmpla” ceva din aceeași gamă, poate de data asta te prinzi.
    Pe de altă parte, cu teoria mea a haosului cu tot, în clipa în care eu trec de la “De ce mi se întâmplă tocmai mie asta?” la “Why does it always rain on me?”, deja ceva scârțâie. Pentru că repetiția nu mai ține de haos. Mă simt ca o ușă la care tot bate cineva, dar eu nu pricep ce înseamnă acest zgomot și nu știu c-ar trebui să merg să apăs pe clanță.

  13. gigix says:

    imi place aceasta discutie si ma si prinde :)

    reflectand asupra sa in ultima vreme cu diversi amici nu pot sa nu amintesc de “teoria telepatica” (exista mai multe tipuri de “constiinta” sau regn, sau uateva: mineral, vegetal, animal, omenesc si nah… spirit-divin-superior – un fel de animism cumva si alte orientalisme). iar acestea comunica toate intre ele la un anume nivel impercetibil si necunoscut. si… se atrag / resping. de aia cand ne gandim la x, vedem y, ni se intampla z. acceptand aceasta teorie ar exista explicatie logica.
    personal toate aceste teorii mi se par bullshit-uri cu B mare, toate viata did; dar in acelasi timp vreau sa-mi explic anumite lucruri care mi se intampla si nu le inteleg.

    o alta consecinta a acestor rationamente este un fel de whateva-works

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting