dacă nu aici, atunci când?*

Cred că unul dintre lucrurile care mă fac a nu-nceta să-l citesc pe jeg este că în sfârșit am găsit (în sfârșit = acum niște ani, dar nu vorbim de cronologie aici) un om ale cărui fraze le întrec în dimensiuni și sinuozitate pe ale mele. O frustrare am și eu (de fapt, nu numai una, dar nu vorbim de asta aici), anume că mereu corectorii producțiilor mele scripturale, variind de la învățători la profesori cu diferite vechimi în câmpul muncii la prieteni pe care-i rugam să-mi parcurgă vreo scrisoare de intenție, îmi masacrau fără excepție frazele, punând punct unde mi-era lumea mai dragă și transformând ditamai structura în trei propoziții seci, de tipul “Ana are prune”. Am așadar în jeg dovada pipăibilă că nu merită să renunț la propriile standarde provocatoare de satisfacții, chiar dacă ceilalți îmi spun să merg degrabă să mă culc, căci nu mai suportă să vadă cum persist în prostie chiar sub nasul lor. Ha!