It’s always complicated, mofos

Descopăr aproape zilnic că lista de lucruri pe care nu le înțeleg se tot lungește și tinde spre infinit. De la chestiunile practice, de genul “cum se repară un întrerupător” și “care e cantitatea optimă de ulei în raport cu cea de vinete într-o salată”, la cele teoretice, unde intră aproape orice e legat de economie (micro și macro) și fizică cuantică (în ciuda eforturilor lui C. de a-mi ține prelegeri pe temă).
Însă cel mai larg domeniu care mă lasă cu gura căscată, nu în sensul “Ah, dar asta e uimitor, mă izbește o revelație în moalele capului”, ci în cel de “Sunt probabil mult mai puțin inteligentă decât mă cred”, e cel al psihologiei umane. Ba, ca să intru puțin în detalii, al psihologiei umane la intersecția cu internetul, acest vast spațiu potrivit tuturor exhibiționiștilor și voyeurilor nerecunoscuți.
Lăsând la o parte încadrarea mea în ambele categorii, după moment și chef, în ultima vreme fascinantă mi se pare obstinația cu care fiecare minuscul aspect al vieții trebuie declarat și lăsat posterității pe facebook.
Subdomeniu: relații. Fiecare mic hop e consemnat și, fără să afli detaliile, treci direct la miez. De la “in a relationship” la “it’s complicated with” ți-ai imaginat deja toate reproșurile pe care și le-au adresat protagoniștii, toate nopțile petrecute pe canapea, toate certurile care nu s-au sfârșit în partide pripite de acuplare (asta se-ntâmplă, oricum, mai mult în filme), toate amenințările și tăcerile pasiv-agresive.
Nici nu se răcește bine cadavrul relației eșuate, că știi deja că unul e “single” și, deci, disponibil tuturor stalkerilor de facebook care se mulțumeau până atunci să ofteze de pe margine. Cred chiar că-i o competiție, cine își împrospătează cel mai repede statutul și semnalează astfel că a dat episodul uitării și, iată, e liber ca pasărea cerului și fericit să se afle, ha, murir-ar de ciudă fostul.
Iar cazurile în care cele două declarații ale statutului marital nu coincid (unul păstrează complet tăcerea, celălalt se crede “engaged”) sunt nespus de hazlii, dacă nu mi-ar da simultan și-o lacrimă-n colțul ochiului.
Cu aceste enigme perpetue, purced spre vizionarea unui “thriller psihologic japonez”. Aceste trei cuvinte sunt suficiente ca să-l trec apriori pe lista lucrurilor pe care nu le-nțeleg.

This entry was posted in looking around. Bookmark the permalink.

One Response to It’s always complicated, mofos

  1. Samira says:

    pentru mine si unde e telefonul e cateodata o enigma :)) faza cu maioneza e deja …lucrare de doctorat , desi eu o fac “dupa ochi” si imi iese :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting