eşti cevaaaaa

Trebuie să ai preocupări mundane, altfel eşti infantil. Mai bine zis, trebuie să te preocupe data limită de plată a facturilor, cât o să vină întreţinerea luna asta, până când e superofertă la salam, dacă s-a schimbat procedura de asomare a porcilor anteCrăciun. Altfel eşti infantil. Eu uit să-mi achit abonamentul la telefon şi m-ameninţă cu suspendarea, mă-ngrijorez că am lăsat prea mult fursecurile în cuptor şi habar n-am ce dimensiune de cauciucuri ar trebui să cumpăr (nu ştiu nici măcar dacă e important diametrul, circumferinţa, lăţimea sau grosimea). Tot preocupări mundane şi-astea, dar dintr-alt strat de coajă.
Stau cu ţigara neaprinsă-ntre buze şi uit gestul care urmează, întrebându-mă unde mi-o fi CD-ul cu Robin. O ţin între degete şi se stinge singură, aşteptând să-mi termin gândul.
Joc roluri şi-mi dau seama de asta abia când mă plictisesc şi le abandonez în rigolă. Mă bucur când primesc câte-un scenariu, mă-mbrac în personaj fără efort şi-mi lepăd pielea taman în toiul premierei. Regizorului îi intră-n ochi aurora boreală. Reciclez, reiau, mă plictisesc iar, încalc termenele, arunc recuzita. Mă-ncrunt şi lumea mă ia în serios. E uşor. Mă doare capul de cât e de complicat.

This entry was posted in zilnice. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting