just cruisin

Mă sui în maşină. Centura, blocat uşile, aşezat pachetul şi bricheta în lăcaşul din stânga volanului. Radio. Faruri. Marşarier. Tic-tic, tic-tic. Bulevardu-i destul de gol. Întorc peste liniile de tramvai. Prind verde. Fac stânga şi-i dau-nainte. N-am înţeles niciodată (şi n-am respectat) de ce pe-aici e limită de 50. Pe-o parte Dâmboviţa, pe cealaltă mai nimic. N-au de unde să sară nişte şcoleri cu ghiozdane-n spinare, n-are nimeni spre ce traversa, nu-i nicio vacă păscând buruieni în şanţ. Stânga iar, acum n-am avut de aşteptat aproape deloc să treacă tirurile şi să prind puţin loc să mă strecor. Autostradă. Vorba vine, când pe banda-ntâi, pe kilometri întregi, se-nşiră gropile de parcă taman aseară şi-au găsit aici sfârşitul puzderie de meteoriţi. Când n-am încotro şi nimeresc în vreuna, stomacul îmi face mici tumbe de parc-aş fi plătit biletul pentru o tură în montagne russe. Alb şi alb. Şi niscaiva maşini. Ud. În urma lor, trombe de stropi. La intervale aproape regulate, pornesc ştergătoarele. Fffft-fffft. Mâzgă pe parbriz. Fffft-fffft. O gură de Pepsi, geamul puţin coborât ca să iasă fumul. Îmi place mult să fumez în maşină, e-un fel de linişte neliniştită, de la pachetul pe care-l deschid cu dinţii până la grija să nu dau scrumul pe mine şi să-l scutur unde trebuie fără să mă uit. Muzica mai tare. Cânt şi dau din cap şi nu pentru că n-are cine să mă vadă. Nesfiala se potriveşte cu pantalonii scurţi când afară sunt 2 grade şi-năuntru 20 şi ceva. Mă gândesc la planul meu de-a face odată un road trip cu ţintă intermediară Grand Canyon şi ţintă finală doar a conduce ore-n şir o decapotabilă prin deşert, Arizona, Utah, Colorado. Înnoptat în moteluri fără pretenţii, mic dejunuri scăldate în cafea în vreun local de pe marginea drumului. M-am uitat la prea multe filme americane. Dar tot o să fac asta odată. Şi-o să-l iau şi pe C., companionul perfect, care ştie, fără să-i transmit semnale discrete, când să tacă şi când să-mi povestească vruntele şi nevrutele şi când să mă lase să cânt în legea mea. Până atunci, drumul e mereu prea scurt.

This entry was posted in love of the day, to dream the impossible dream, zilnice. Bookmark the permalink.

6 Responses to just cruisin

  1. D. says:

    Mabye I’ll give you some little solutions to your life problem…
    1. Do some drugs
    2. Volunteering

    and my favourite…

    3. Quit everything you do now, make a list with all the things that make you happy and leave for somewere you love.

  2. D. says:

    Ohh… 3. It’s what I call living

  3. oompa says:

    Who said I was having a life problem? It was just a post about the pleasures of driving. But if you insist…
    1. That’s a (pseudo)solution to everything.
    2. I’m actually quite misanthropic, so spending my time & energy in other people’s benefit isn’t exactly in my top of priorities.
    3. The thing that makes me happy requires quite of lot of funds, so quitting everything I do now doesn’t really add up. But I am currently hoping to leave for somewhere I love.

  4. mihai says:

    Eeeh, relax. Totul e bine, zic :-)

  5. corabogdan says:

    Si mie imi place sa fumez in masina… desi, la naiba, eu fumez peste tot… si conduc peste tot… si la fel e si drumul meu… si sper ca semnalizezi daca vrei s-o iei la dreapta!

  6. D. says:

    Baby… n-ai mai scris nimica… De ce?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Subscribe without commenting